De 6 luni, zeci de albaiulieni de toate vârstele bat la tobe și suflă în alămuri, la Alba Iulia Brass&Drums

Povestea, atmosfera și perspectivele acestui proiect inedit, în materialul de mai jos.

În Alba Iulia, la caponiera din spatele Bibliotecii Batthyaneum, în mai toată seara e lumină. De luni până vineri, între orele 17 și 19, ceva se petrece acolo. Intră copilași cu rucsacul în spate, intră bărboși dintr-ăștia cu alură de hipster, doamne respectabile și domni la costum, domnișoare cu gentuța sub braț, ce mai, toate tipologiile și vârstele! Își lasă haina în cuierul din tunel și apoi se duc ori spre stânga, ori spre dreapta, într-unul dintre spațiile amenajate acolo, unde, ce să vezi, fiecare apucă de un instrument muzical și se pune pe acordat, pe cântat, fiecare în legea lui, până când apare un fel de superior, ceva profesor, ori dirijor, care se agită pe lângă ei, le împarte partituri, gesticulează, până când se liniștește și el la ceva instrument de suflat. După vreun ceas, fac pauză, beau ceai, râd, povestesc între ei, bărbații se bat tovărășește pe spate, copii se fugăresc prin-prejur, fetele schimbă impresii, iar la un semn, toată lumea își reia poziția în fața suporturilor de partituri, instrumentul în mâini, și dă-i și luptă: mi, mi, re, re, do, la, si, do, re!  

Pe scurt, așa se vede din-afară și prin geam o repetiție a celor de la Brass&Drums Alba Iulia! Singura fanfară urbană din România întemeiată pe un proiect cu bugetare participativă, alcătuită exclusiv din locuitori ai unui oraș care a decis prin vot înființarea ei!

La început a fost Adam, Petru Adam. Artist instrumentist, cu experiență ca instructor de fanfară, el însuși un personaj în toată regula. Născut în Republica Moldova, școlit la București, licențiat în Arte la Univeristatea Națională de Muzică București, Facultatea de Interpretare Muzicală, a trecut prin varii orchestere celebre (Ovidiu Lipan Țăndărică, Horia Brenciu, Rapsodia Română), teatre (Teatrul Național București), radiouri (Big Bandul Societății Române de radiodifuziune) și televiziuni (B1 TV), fie ca trompetist, instrumentist solist, șef partidă, profesor și dirijor. A cântat cu Delia Matache, Marius Mihalache, Laura Orian ș.a.m.d., iar astăzi este președintele Asociației Culturale Artele Cetății.

Mai apoi i-a venit ideea înființării unei fanfare care să abordeze, într-un stil modern, cu accente funk, disco etc., piese clasice, deja consacrate. A scris un proiect, l-a depus la Primăria Alba Iulia, în cea de-a doua ediție a Bugetării Participative, a luat cele mai multe voturi și, din septembrie 2022 i-a dat drumu` acestui proiect inedit pentru urbea noastră mică, inedit și pentru România zilelor noastre, o fanfară, să-i spunem urbană, neafiliată vreunei instituții de cultură, deschisă oricărui albaiulian, indiferent dacă a pus sau nu vreodată mâna pe un instrument, ori dacă are au ba un pic habar care e treaba cu punctele acelea multe și negre, de pe portativ.

Petru Adam: „Prin acest proiect am aruncat talantul unei șanse unice în necunoscut, iar surpriza a fost să văd că nu sunt singur, nu sunt singurul care simte atracția mistuitoare a armoniilor! Cei care au venit alături de mine, să profite de ocazia de a se întâlni în mod profesionist cu un instrument la care, poate, doar au visat să cânte, m-au copleșit prin calitatea lor umană, în primul rând, și prin determinarea de a învăța, de a cânta, de a fi parte dintr-un mecanism complex, cum este cel al unei orchestre!”

Încă de la început i-a avut alături pe Emma Damian, Radu Beșliu și Cristian Alexievici, profesori de flaut, clarinet și saxofon, respectiv de percuție, cu ajutorul cărora se ocupă astăzi de două grupe de instrumentiști, una de avansați și cealaltă de începători, fiecare împărțită la rândul ei subgrupe, în funcție de tipul de instrument studiat: alămuri, percuție, flaut, clarinet și sax. De menționat că fiecare participant dintre cei aproximativ 80 de înscriși vine la două repetiții pe săptămână, unde beneficiază în mod gratuit atât de instrument (tubă, bariton, trombon, atlhorn, corn, trompetă, clarinet, flaut, tobă mare, cinele, set de tobe  etc.), cât și de cunoștințele profesorilor îndrumători.

La una dintre aceste repetiții m-am strecurat și eu, într-o joi, când i-am nimerit în acțiune pe majoritatea celor care alcătuiesc grupa de începători, ocazie cu care i-am cunoscut pe: Sami (15 ani – Liceul de Arte „Regina Maria”), Ciprian (13 ani –Seminarul Teologic Ortodox), Carol (10 ani – Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”), Ștefan (50 de ani – avocat), Mariana (55 de ani – informatician), Ovidiu (35 de ani – comerț), Cătălin (16 ani – Liceul economic), Luminița (32 de ani, make-up artist), Alexa (37 de ani, designer florist), Alexandru (12 ani – Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”), Toma (12 ani – Liceul de Arte „Regina Maria”), Mădălina (8 ani – Liceul de Arte „Regina Maria”), Ovidiu nr.2 (44 de ani – logistică), Andrei (11 ani – Liceul de Arte „Regina Maria”), Timon (10 ani – Liceul de Arte „Regina Maria”), Adrian (36 de ani – HORECA), Andreea (36 de ani, artist plastic), Alma (37 de ani – comerț), Bogdan (43 de ani – ISU), Mirela (40 – profesoară), Katia (12 ani – Liceul de Arte „Regina Maria”) și Clara (12 ani – Școala Gimnazială „Avram Iancu”). Și pe 2 din cei 4 profi, respectiv Petru Adam și Cristian Alexievici.

Să nu vă închipuiți că-i joacă ce fac ei aici. Deloc! Iar la cum curgeau apele de pe unii dintre ei, aș zice că e chiar o formă de fitness.

„Fizic, suflatul în instrument e solicitant! Abia după ce ai ocazia să înveți să cânți la trompetă, de exemplu, înțelegi de ce, la o nuntă, suflătorii sunt plătiți dubu”, mă informează Ovidiu nr.2, cel cu logistica, trompetist entuziast la Brass&Drums, care speră să vadă acest proiect continuat măcar încă 10 ani: „Trebuie să facă Petru cumva, trebuie să fie susținut. Avem nevoie să fim împreună. Avem nevoie să-l auzim pe Ionel, căruia îi curge miere pe sax, nu note. Aici, prieteniile se fac fără să te străduiești și e fain!  Avem numitor comun muzica!”

Se învață, se cântă, se greșește și se corectează. Petru pare cam exigent, dar nu se lasă niciodată cu supărare. Oamenii aceștia au devenit o comunitate, s-au împrietenit, se ajută și se susțin și în afara scenei.

„Mereu mi-am dorit să cânt la flaut, iar ideea de a face parte dintr-o orchestră mă încântă în mod deosebit! Am întâlnit aici o atmosferă deosebită, mă simt ca într-o familie, iar compania celor mici mi-a readus aminte de inocența copilăriei”, spune Mariana, care în viața „civilă” e informatician .

Deși au devenit cântăreți aproape peste noapte, se descurcă de minune, și au avut deja câteva reprezentații publice. Ei au deschis Târgul de Crăciun de la Alba Iulia și apoi au dat o tură și pe la cel de la Cricău, pe la instituții, localuri, iar atât de tare i-a cuprins frenezia și spiritul sărbătorilor, încât s-au colindat și între ei, pe la casa fiecăruia, toată trupa! Și n-a spus nimeni că n-are loc de fanfară. Au încăput și în curți frumos pavate și în sufragerii de bloc, iar amintirea acelor zile le-a rămas, în aceste 5 luni de când s-au găsit unii pe alții la Alba Iulia Brass&Drums, cea mai frumoasă experiență.

„Cel mai tare mi-a plăcut la colindat, zile la rând nu am simțit nici frig, nici foame. Ajungeam noaptea acasă și adormeam pe canapea, nu mai aveam putere să ajung în camera mea. Visam numai ritmuri și la toba mea, abia așteptam să văd unde mai mergem următoarea dată!”, își amintește Katia, mare artist plastic, în devenire.

Cum au ajuns la Brass & Drums? Unii au văzut anunțul pe Facebook, alții au auzit de înscrieri de la prieteni, cineva a venit să-și înscrie copilul, și a rămas el în locul lui, căci cel mic era chiar prea mic, dar atmosfera era atât de faină, că ar fi fost păcat să nu profite măcar cineva din familie. Ba, mai mult, a mai chemat și un frate, și-un cumnat, să fie gașca completă.

„Nu există că n-ai timp. Este aici o mămică cu trei copiii, își face timp și vine. Totul este să vrei, să te împlinească activitatea asta cumva. Eu nu am cântat în viața mea, când am venit prima dată și am văzut atâtea foi albe, cu multe puncte negre pe ele, am zis că vreau la tobe, că acolo nu o fi cu partitură. Ce vorbești? Și aici m-am trezit cu notele în față, mi le-a descâlcit un copil de clasa a V-a. Asta e interesant, diversitatea noastră. Umăr la umăr, mic cu mare, învățăm în același ritm! ”, spune Bogdan, de la ISU, care le lansează și colegilor jandarmi provocarea de a veni la Brass&Drums.

Mirela a venit să vadă unde merge soțul, de două ori pe săptămână, și de unde vine el atât de încântat. Mai întâi a pândit pe la geam, apoi a intrat la o repetiție, și gata a fost! I-a deschis Petru ușa la Raiul de care nu era corect să se bucure doar consortul. Un fel de: „Aha, deci îți place, te simți fericit? Las`că vin și eu!”. J Glumesc, desigur, dar cine a zis că muzica nu poate fi și o formă de terapie, fie ea și de cuplu, fie și pentru cei care nu știu că au nevoie?

„De aici plecăm toți bine veseloși! E un vibe pe care nu l-am mai întâlnit nicăieri!”, spune Alexa, care stabilise deja de mult că, la bătrânețe, va învăța să cânte la sax: „Uite că a venit ocazia mai repede, doar nu era să o ratez! E bine și mai devreme, decât mai târziu.”

În perioada în care a văzut anunțul pentru înscrierile în Alba Iulia Brass&Drums, Luminița căuta profesor de saxofon. Era musai pentru ea să învețe să strunească acest instrument: „Mereu am zis că, până la 32 de ani fac 3 copii, și până la 35 învăț cu saxofonul! De prima parte m-am ocupat, acum rezolv și partea a doua! Nu ratează nicio întâlnire, vrea să fie cât de profi se poate deveni în timpul disponibil.

O tipă a venit pentru că a crezut că învață muzică populară, pasiunea ei ascunsă fiind dansul popular: „Dacă nu știu juca, măcar a cânta să învăț!”, s-a gândit ea când s-a înscris. Acum nu o mai dezlipești de clarinet, și-a cumpărat unul numai al ei, să-l aibă acasă. „Când am ajuns și am văzut cu ce «se mănâncă»  toată treaba, am început să privesc cu alți ochi povestea asta cu muzica. Iar Petru ne ajută foarte mult, are răbdare și înțelegere pentru fiecare dintre noi!”, spune Alexandra.

În aripa tânără a formației (8-10 ani), părerile sunt împărțite. Mădălinei îl place de Petru doar atunci când cântă, nu când îi atenționează. Timon crede că atenționările sunt binevenite, doar așa se învață. Carol așteaptă mai mulți colegi, vrea mai multă lume la instrumentele cu corzi. Și Ciprian vrea formație mare. Alexandru, piese noi. Iar Sami, Klara, Toma și Andrei, vor din nou pe scenă, să fie cât mai des în concerte, să-i aplaude lumea.

Cei mari, care înțeleg mersul acestui proiect dincolo de repetiții și concerte, vor continuitate. Fără sprijin, proiectul se va încheia în vara acestui an, dar povestea trebuie să meargă mai departe, trebuie!

„Proiectul l-am gândit, inițial, pentru o singură trupă, o singură grupă. Noi am dublat practic proiectul când am decis să separăm avansații de începători. E mai greu, dar e frumos! Îmi reproșez uneori că poate trag prea tare de ei, că îi împing prea mult, că am pretenții prea mari, dar văd potențial și nu pot să nu încerc! Pentru ei, sper să obțin finanțarea și continuarea acestui proiect. Cumva, nu știu încă cum, vom reuși! Fonduri europene, finanțare privată, o sponsorizare, ceva va veni și va face posibilă povestea mai departe. Mulțumesc pentru tot sprijinul acordat Primăriei Municipiului Alba Iulia, celor care au votat acest proiect, și tuturor celor care au venit alături de mine, pentru a forma comunitatea Alba Iulia Brass&Drums!”, conchide Petru Adam.

Pe Alba Iulia Brass & Drums îi puteți susține și  dumneavoastră, redirecționând cei 3,5% din impozitul anual, direct de pe telefon, pe linkul https://formular230.ro/asociatia-culturala-artele-cetatii . Mai au nevoie de echipamente, bani de consumabile, pentru deplasări. Și-au cumpărat și singuri una, alta, dar e loc de mai bine!

De văzut, îi vom vedea din nou în public, în 25 martie, în Piața Cetății, de la ora 20.30, când vor marca Ora Pământului. Până atunci au în pregătire și un show de percuție, iar dacă doriți să le urmăriți activitatea, o puteți face cu un simplu click, pe pagina lor de Facebook:  https://www.facebook.com/profile.php?id=100085360634976.