*De la cine a învățat meserie? Cum a făcut rost de bani pentru prima mașină de tatuat? Câte „cocoașe” are m-ul caligrafic, mic, de mână, cum poate un tatuaj greșit să crească natalitatea și alte povești de salon, descoperiți în interviul de mai jos!
„Între tatuator și client nu e decât acul și atât, fără intermediari, semnăm direct pe curat, pe piele și pe viață!”
Sebastian
E gata, îmi fac un tatuaj! De la decizia asta pleacă sau ar trebui să plece o întreagă etapă de pregătire și documentare a clientului, în regie proprie, până ajunge în salonul artistului ales. E România, e Alba Iulia, anul de grație 2022 și, la drept vorbind, nu suntem încă la nivelul de liberă exprimare al altor nații în ceea ce privește asumarea unui tatuaj. Într-o situație la bustul gol, pe la vreun ștrand, margine de litoral, capăt de pădure, se dezvelesc coroane regale, aripi de îngeri, cruci, dar mai ales lei. Nu degeaba e leul moneda noastră națională! Când și când un tatuaj altfel, nu zaruri, nu inimioare cu numele lui Ghiorguț în mijloc. Bine, fiecare decide pentru el, nu vreau să fac acum o polologhie din subiectele recurente vizibile pe cel mai mare organ al omului, aplicată pe poporul român. Vreau însă să vă aduc în atenție lumea artiștilor tatuatori, a tatuajelor, arta și munca din spatele lucrărilor după care până și mama ar întoarce capul pe stradă. Pentru asta l-am ales drept exponent pe Sebastian Ispas, un tânăr albaiulian bine cotat pe „piața” tatuatorilor de la noi, care„știe bine cu acul” și despre care am convingerea că va ajunge și mai departe decât a făcut-o deja!
Scena: Atelier 11, „sectorul” tatuaje, Sebastian Ispas, 2 clienți, muzică chill-out în surdină
Recuzita: scaunul tatuatorului, scaunul profi pentru client, mașina de tatuat, dulapul cu sterile, o lampă pe roți, o masă cu un laptop, două scaune și o oglindă imensă
Urbea Mea: Oau, farmacie la tine! Nimic din decorul Miami Ink! Ce tatuăm astăzi?
Sebastian Ispas: (râde) Da, Miami Ink, n-am văzut niciun episod! (se așază la calculator) Astăzi, de tatuat, tatuez eu! Dar prima dată să pregătim marfa. În funcție de tatuajul dorit, cu ajutorul calculatorului, modific, adaug text, scot sau inserez elemente. Acum nu este cazul, tatuajul fiind unul de mici dimensiuni și de complexitate redusă, îi dau direct print, la imprimanta termică. Dacă era ceva mai elaborat, aș fi intervenit, manual, pentru detalii. Înainte să pun acul pe pielea clientului, acesta semnează pe model cum că e de acord cu procedura și exact cum apare pe foaie, așa va apărea și pe pielea lui.
Urbea Mea: Apropo de semnături, de la ce vârstă poate veni cineva să solicite un tatuaj? Care a fost cel mai tânăr, dar cel mai vârstnic client al tău de până acum?
Sebastian Ispas: De la 16 ani, cu acordul scris al părinților, sau fără, de la 18 ani în sus. Cel mai tânăr client pe care l-am tatuat a avut chiar 16 ani, iar cel mai în vârstă, 80. Un nene din Anglia, i-a trebuit ceva telefon. Străinii sunt mai nonconformiști, se tatuează la orice vârstă și au și ei, ca și noi, temele lor preferate. Norvegienii își fac tatuaje cu tentă horror, iar în Olanda, de exemplu, cer de la pirați, la capace de Heineken.
Urbea Mea: Ce determină un om să se tatueze? Care sunt motivele pentru care ajunge cineva pe scaunul acesta?
Sebastian Ispas: (între timp și-a pus o pereche de mănuși chirurgicale albastre, dezinfectează mâna clientului, rade ceva puf invizibil mie de pe antebraț și lipește modelul ales în locul și în poziția agreată împreună) Motivele sunt foarte variate, sunt tatuaje care au semnificații emoționale puternice, legate de familie, prieteni, de pierderea cuiva drag sau, dimpotrivă, de nașterea unui copil, de o reușită. Unii vin să acopere cicatrici, alții vor să facă dintr-un tatuaj un accesoriu, ca o bijuterie, dacă vrei, un statement care să vină în completarea personalității lor și care să vorbească lumii despre ei. Apoi sunt colecționarii de tatuaje, pentru ei mai puțin importă modelul ales, poate nici locul unde își fac tatuajul, important e să adune câte o lucrare de la fiecare artist tatuator pe care îl admiră, bineînțeles. Indiferent de motivație, pentru fiecare client, tatuajul solicitat este ceva cât se poate de personal și de important.
Urbea Mea: Cum te pregătești pentru un tatuaj? Există ceva etape standard?
Sebastian Ispas:Pregătesc recuzita.Acele și gripul (mânerul mașinii de tatuat) sunt de unică folosință, la fel căpăcelele în care stă cerneala, nimic nu se refolosește, doar aparatul în sine, care se dezinfectează după fiecare client, la fel scaunul de tatuat (își schimbă mănușile albastre cu unele negre, tot din latex, tot de unică folosință, invită clientul pe scaun și bâzz!, pornește șmecheria). Mai importantă este pregătirea clientului, prospecția, să aleagă în cunoștință de cauză atât modelul pe care vrea să și-l pună pe piele, dimensiunea, poziția, dar să caute informații și despre tatuator, să-i observe stilul, să vadă pe ce e omul specialist. Ah, da, și foarte, foarte important, când e vorba de text pe tatuaj, să verifice de muuulte ori dacă textul e corect, cel puțin din punctul lor de vedere (se oprește, ridică acul de pe piele, întreabă clientul dacă e totul în regulă, dacă doare, dacă poate continua). Am pățit cu un tip, i-a născut nevasta băiat, fericire mare, a venit să-și tatueze numele copilului: Eric. Totul bun! Facem modelul, cu scris cu tot, îi place, îl pun pe piele, tatuez, pleacă acasă încântat. A doua zi mă sună, am știut că ceva e baiul! Zice că i-a plăcut nevestei maxim tatuajul, dar l-a întrebat dacă știe cum îl cheamă, totuși, pe băiat. Era Eric, nu-i vorbă, dar cu k, nu c. Mno, am zis să mai facă unul, și-i zic Eric, cu c. Crește natalitatea! Apoi în Anglia, o tipă, o mămică, avea 3 băieți, Tom, Thomas și Tommy, sau ceva, lipsă de inspirație, ce să zic? I-a trebuit scris „I loveTom” și tot așa, pentru fiecare, cu scris de mână, caligrafic. Zis și făcut, cautăm pe net un font care să-i placă, fac modelele, le vede, zice că-s super, semnează pentru bun de bătut tatuaj, execut lucrarea, îi place, pleacă. A doua zi o văd că intră în salon. Că i-am greșit numele la copii, că m-ul nu se scrie cu trei cocoașe, că trebuiau numai două. Un fel de I love Ton (iubesc tonul)…nicicum nu am reușit să o lămuresc că e corect cum are scris pe piele, i-am arătat mai multe surse, nimic, a zis că poate la noi, în România, se scrie așa, la ei nu. Mno, ce să-i mai și zici?
Urbea Mea:Cum ai ajuns să tatuezi în străinătate și cum de te-ai întors?
Sebastian Ispas: În rândul tatuatorilor din toată lumea există termenul de guest artist (artist invitat). În baza portofoliului tău, poți primi invitații de la saloane de tatuaje din toată lumea, sau poți chiar tu să soliciți un schimb de experiență. Dacă le place ce văd la tine, lucrările tale, te cheamă. Un fel de work and travel cu mult work și travel acolo, dus-întors. Stagiile mele au durat mereu în jur de trei săptămâni, apoi am venit acasă. În martie mi-am programat următoarea ieșire, la Stamen Tatoo, în Olanda.
Urbea Mea: Tatuator te faci sau devii? Nu e ceea ce am numi o meserie comună, poate nici populară.
Sebastian Ispas: Dacă vezi pe cineva tatuând, te gândești că e fain, e simplu, poți să o faci și tu. Eu așa m-am gândit, dar m-am înșelat! Tatuatorii sunt printre cei mai muncitori oameni pe care îi cunosc. Când m-am gândit să „mă fac” tatuator, lucram la Universitatea „1 Decembrie 1918”, departamentul de imagine și marketing, am amintiri tare faine acolo, oameni faini. În tot cazul, la nivelul anului 2014, salariul meu era de 510 lei, pe prima mașină de tatuat am dat, în același an, 3.700 de lei, mi-am luat un C.A.R. Dar de învățat tot trebuia să mă învețe cineva. Mentorul meu a fost Marius Bercea, a avut încredere în mine, în dorința mea de a învăța și a face lucrurile cât mai bine. În salonul lui am făcut primul tatuaj, cu ce am prins de la el am plecat apoi pe cont propriu. Mai întâi acasă, iar de doi ani am deschis salonul aici, în cadrul Atelier 11. Cu Marius am rămas apropiat și este printre singurii artiști din breaslă cu care am putut mereu să schimb opinii, ponturi și cu care colaborez și astăzi foarte bine. Lumea tatuatorilor este o chestie foarte bine organizată. Astăzi am și eu un ucenic, și mi se pare firesc să îl învăț ce știu, fără să îmi fie frică de faptul că într-o zi îmi va deveni concurență. Tatuator, unul bun, devii, și asta numai prin multe ore de muncă!
Urbea Mea: Cum se cotează artiștii tatuatori, cum ne dăm seama care e bun, care mai puțin? Există un ranking? Tu pe ce stil mergi?
Sebastian Ispas: Cum îți dai seama dacă e bun? După referințe, recomandări, după câți alți tatuatori îl urmăresc pe tweeter, pe facebook, acolo unde e vizibilă munca noastră. Și, evident, după premiile luate la convențiile naționale și mai ales internaționale de tatuaje (are și el câteva participări internaționale, la Bruxelles, și naționale, locul 1 la realism și locul 2 la Black and gray, obținute la Convenția de la Timișoara, nu-i place să se laude, dar i-am văzut plachetele pe perete). Acolo ne dăm măsura. Trei zile în care tatuăm la foc continuu. O ocazie pentru noi, să ne promovăm și o ocazie fantastică pentru clienți, să poată alege dintre cei mai buni tatuatori, chiar la ei acasă, cum ar veni, fie că vorbim de Cluj, Timișoara sau Bruxelles. La London Tattoo Convention nu am ajuns încă, dar o voi face, în viața asta, e the place to be ca artist tatuator, nu oricine are ocazia să „expună” acolo.
Ca stil, merg pe realism și black and gray, în zonele astea mă simt eu confortabil și aici vreau să mă perfecționez cât de mult. Fac și tatuaje color, dar mai rar, trebuie să mă convingi (râde. Între timp e gata tatuajul, clientul merge să se vadă în oglindă. Îi place! Primește o foaie cu instrucțiuni post tatuare, plătește și pleacă încântat. „Să îl porți cu plăcere!”, mă bag și eu în seamă. „Ne vedem la următorul!”, așa se zice, mă corectează Sebastian.)
Urbea Mea: Există un artist tatuator pe care să-l admiri, să-l urmărești?
Sebastian Ispas: Sunt mai mulți, dar pe stilul pe care îl abordez eu îl admir pe Robert Tufeanu, atât de mult încât am fost și la un curs de specializare la el. De altfel, chiar dacă nu semnăm explicit tatuajele, pe ale lui le recunosc fără să am nevoie de vreun indiciu. Cred că asta e una dintre cele mai faine chestii care se pot întâmpla unui tatuator, apropo de nivel și performanță, să-i fie recunoscute tatuajele de către alți tatuatori. Astăzi, dacă ar intra un client cu un tatuaj făcut de Robert Tufeanu, sau de oricare alt artist tatuator pe care îl urmăresc, m-aș simți cumva mândru să tatuez lângă el, pe același om. Și nu e vorba de a imita pe cineva, ci de a ajunge să crezi despre lucrările tale că sunt la fel de bune ca ale altuia.
Urbea Mea: Planuri de viitor?
Sebastian Ispas: Să evoluez, în mod natural și firesc, asta în primul rând. Să am rezultate adunate la palmares, pentru că numai așa pot să îmi confirm mie că: „E bine, tată, ebine!”. Să ne înțelegem, niciodată, niciun tatuator nu va fi pe deplin mulțumit de munca sa, mereu va dori mai mult de la el, chiar dacă, uneori, mai multul ăsta nu e clar ce ar putea fi. De asta spuneam, tatuatorii sunt printre cei mai muncitori artiști pe care îi cunosc.
Apoi am în cap și o colaborare. Sunt în discuții cu un prieten tatuator, poate ne unim forțele într-o locație nouă. Nu exclud nici posibilitatea organizării unor cursuri, dacă va fi cerere, pentru cei pasionați și care cred că pot să facă și ei și că nu-i mare lucru. (râde)
Pe Sebastian Ispas îl găsiți la Atelier 11, în Alba Iulia. Un tatuaj costă de la 200 la câteva mii de lei, în funcție de model, mărime, complexitate. Citind acest material, tocmai v-ați făcut temele cu privire la cine v-ar putea face un tatuaj care să întoarcă capete pe stradă! Cu plăcere! Enjoy the photo gallery!
