Ne continuăm călătoria noastră în municipiul Alba Iulia, și ajungem la un loc și la un monument încărcat de însemnătate istorică a județului Alba și a locuitorilor din zona Munților Apuseni.
Vă vom prezenta în cele ce urmează povestea monumentului situat pe Dealul Furcilor din Alba Iulia.
Istoria monumentului de pe Dealul Furcilor
Monumentul este ridicat pe locul unde în dimineața de 28 februarie 1785, conducătorii răscoalei țărănești din Transilvania, Horea și Cloșca de către autoritățile austriece.
Obeliscul închinat lui Horea, Cloșca și Crișan a fost ridicat 26 septembrie 1926, de către comunitatea locală din urbea albaiuliană, lucru inscripționat în marmură pe soclul acestuia.
” Aici au fost frânți pe roată la 28 II 1975, Horia și Cloșca conducătorii răscoalei din Munții Apuseni. Peste jertfa lor de sânge, azi străluceşte soarele libertății”.
În antichitate pe Dealul Furcilor se afla necropola orașului roman Apulum, iar în evul mediu a fost locul de tortură și execuție al orașului Alba Iulia.
Poziția acestuia era, însă, de cealaltă parte a Dealului, spre sud, mai aproape de actualul cartier Partoș.
Cum la momentul inaugurării monumentului, informația nu erau cunoscută, s-a crezut că locul execuției liderilor Răscoalei din 1784-1785 este aproape de cel în care a și fost amplasat.
Monumentul, un obelisc din piatră înalt de 4 metri, a fost așezat pe soclul respectiv în anul 1965, fiind placat cu marmură și este mărginit de stâlpi legați prin lanțuri și globuri metalice.
În 28 februarie 1959, este pusă o nouă placă comemorativă dedicată conducătorilor Răscoalei țărănești din Transilvania, de către elevii fostului Liceu „Mihai Viteazul”, care în acel an prelua numele de „Horea, Cloșca și Crișan”.
„Admirație și recunoștință veșnică luptătorilor pentru libertate și dreptate socială – Horia, Cloșca și Crișan. Omagiul nostru căpeteniilor răscoalei din 1784, cu prilejul atribuirii numelui „Horia, Cloșca și Crișan”, școlii medii din Alba – Iulia”.
Horea şi Cloşca au fost capturaţi în munţi, la 27 decembrie 1784, în urma unei vaste acţiuni de urmărire. Odată prinşi, prizonierii au fost transportaţi în grabă sub escortă militară la Abrud. De la Abrud, unde escorta a fost mult mărită, au fost duşi la Alba Iulia, unde au ajuns la 2 ianuarie 1784.
Crişan, cel de-al treilea conducător al răscoalei, a fost prins abia după o lună, la sfârşitul lunii ianuarie. După înfrângerea de la Mihăileni, el s-a refugiat la Câmpeni, unde s-a despărţit de ai săi, apucând-o în direcţia opusă, adică pe valea Arieşului spre Turda.
Familia sa era la Cărpiniş şi ar fi vrut să o vadă, însă ştia că era urmărit de trupele austriece. A rătăcit pe poteci mai puţin umblate, a ocolit cătunele, preferând regiunea cetăţilor Ponorului, şi-a schimbat hainele cu nişte zdrenţe pentru a părea un cerşetor. Însă, câţiva ţărani, în schimbul recompensei băneşti promise, i-au ajutat pe soldaţii imperiali să îl aresteze. A fost dus sub escortă la Alba-Iulia, unde a ajuns la 1 februarie.
Cei trei prizonieri au fost încarceraţi în temniţe diferite, fiind încredinţaţi Comisiei de judecată pentru cercetări, condusă de comisarul imperial, contele Anton von Jankovich, sosit de la Viena.
În urma procesului intentat celor trei conducători ai răscoalei, la 25 februarie 1875 este pronunțată sentința prin care sunt condamnați la moarte, prin zdrobirea corpului cu roata de „jos în sus”, adică de la fluierele picioarelor spre cap.
Sentinţa fusese hotărâtă de împărat încă din 10 ianuarie, în acelaşi timp cu spectacolul macabru al execuţiei: „Trebuia sa se dea un exemplu tare, dar aceasta să se organizeze în aşa fel încât aceşti nemernici să fie conduşi nu numai într-un singur loc, ci în mai multe, unde ei au comis marile lor ticăloşii, pentru a fi arătaţi ca pildă de înspăimântare poporului de jos şi complicilor lor amăgiţi, iar apoi să fie executaţi într-un mod spectaculos, într-o zi dinainte anunţată, într-un loc vizibil, unde să se poată strânge cel mai mare număr cu putinţă dintre supuşi şi unde mai sunt încă spiritele cele mai răzvrătite”, arată ordinul imperial de execuţie, trimis contelui Jankovich.
La 28 februarie 1875, pe Dealul Furcilor de lângă Alba Iulia, în faţa unei mulţimi formate din ţărani aduşi din satele apropiate să participe la execuţie, Cloşca a fost primul frânt pe roată. Horea era ţinut de ajutoarele călăului, fiind obligat să privească tortura prin care urma să treacă şi el.
Apoi, le-au fost tăiate capetele, iar trupurile au fost ciopârţite pentru a fi trimise în diferite locuri ale răscoalei şi expuse la răscruce de drumuri, conform recomandării împăratului.
Aceeaşi pedeapsă a fost aplicată şi trupului neînsufleţit al lui Crişan.
