Există oameni minunați, speciali și care îți ating sufletul într-un fel unic… pentru că o fac fără efort și fără să se prefacă și pentru că fac parte din noi, îi purtăm cu noi peste tot, fiind impregnați de ei de la începutul timpului… și orice ar face, rămân adânc în noi!!!
Oamenii minunați și speciali apar și dispar, ca într-o poveste cu Harry Potter sau ca într-o prestidigitație a lui Houdini… nu există un algoritm după care să urmărești momentele în care apar!
De regulă, semnalizează atunci când au nevoie să se încarce cu o stare bună, sau când sunt la o răscruce importantă a vieții și trebuie să ia o decizie sau au nevoie de un sfat… sau pur și simplu dau cu capul de un zid sau când nu pot deschide o poartă care li se pare importantă pentru destinul lor sau pentru traseul pe care doresc să-l urmeze… Și atunci, oamenii minunați, în egoismul lor special și frumos și mai ales inocent… se conectează la o energie cunoscută, la un izvor continuu și puternic pe care îl cunosc demult, pentru că l-au folosit în mod repetat… și unde nu există restricții sau nu în mod evident și ostentativ!
Și după ce își încarcă bateriile și își rezolvă dilemele existențiale sau descifrează enigmele din visurile care le apar repetat și obsedant… dispar așa cum au apărut… în acel mod simplu și ușor de sesizat, lăsând în urmă parfumul lor inconfundabil și o doză de inefabil și de nostalgie… Te gândești, inevitabil… cum ar fi dacă oamenii minunați și speciali nu ar fi atât de egoiști încât să considere că li se cuvine să trebuiască să fii prezent atunci când au nevoie de tine și să accepți cu seninătate că dispar în ceață… din diverse varii motive… toate la fel de importante pentru ei și care ți se par absolut nesemnificative, sau neserioase, depinde de starea în care te găsesc sau te lasă…
Ei văd doar ceea ce îi interesează și urmăresc cu obstinație să prindă o fantomă, care îi bântuie de mult și îi va bântui mereu…
Până nu vor înțelege că orice izvor are nevoie să fie îngrijit și că nu te poți întoarce cu spatele după ce te-ai încărcat cu energie și ți-ai clarificat dilemele și ai primit o cheie de la poarta pe care încerci să o deschizi demult… data viitoare, dacă va exista o dată viitoare, s-ar putea să constați că poarta nu se mai deschide… s-a schimbat încuietoarea, sau s-au schimbat timpurile sau pur și simplu există un timp pentru toate, care se cheamă uitare… sau poate altfel…
