Valorile comune și credința, la baza comportamentului de „bun samaritean” al românilor față de ucrainenii fugiți din calea morții
*Explică sociologul Mihai Pascaru, prof. univ. dr. la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
La o zi de la izbucnirea conflictului armat dintre Rusia și Ucraina, români din toată țara s-au activat înspre ajutorarea celor care, fugind din calea morții, au aglomerat granițele României. Scriam atunci aici despre una dintre primele forme de organizare a acestei empatii, la nivelul orașului Alba Iulia, grup care, între timp, a trecut de 2.500 de membri.
Totuși, dincolo de editoriale și păreri personale, pro sau contra, fenomenul mobilizării românilor față de exodul ucrainenilor nu poate fi tăgăduit, există și merită explicat. Atenție, cu bune și rele! În acest sens am apelat la ajutorul domnului prof. univ. dr. Mihai Pascaru, cadru didactic al Facultății de Drept și Științe Sociale din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Urbea Mea: Domnule profesor, cum ne explicați, din punctul de vedere al sociologului experimentat, fenomenul mobilizării românilor față de suferința ucrainenilor, fugiți din calea războiului? Una mult mai concretă decât față de alte nații care au căutat refugiul în România.
Prof. univ. dr. Mihai Pascaru: Pentru un sociolog, în absența unor date culese și analizate prin metode științifice, este dificilă și oarecum riscantă formularea unui punct de vedere chiar și în legătură cu un fapt evident, de amploare, cum este actuala solidaritate cu poporul ucrainian. Dar există perspectivele teoretice consacrate prin care putem aborda și aproxima problematica din punct de vedere sociologic.
O primă perspectivă este cea a comunității, cu formele ei de comunitate familială, comunitate bazată pe vecinătate sau pe împărtășirea unor valori comune.
Granițele istorice, dar și fenomenele migratorii din ultimele decenii au despărțit familii românești sau ucrainene care caută să se regăsească și sprijine acum, în aceste momente cumplite. Din perspectiva vecinătății, este de remarcat existența unor îndelungi cooperări de o parte și de alta a graniței, din motive date de căutarea/ocuparea unui loc de muncă sau de activități/schimburi comerciale la frontieră și nu numai. O serie de valori comune, cum ar fi cele religioase, sunt de asemenea de remarcat, ca vector de solidaritate biserica având, după cum se vede, un rol foarte important.
Urbea Mea:Totuși, la nici 24 de ore de la prima explozie, noi eram deja la granițe, cu mâncare, apă, pături, cum ne-am priceput și noi. Nu neapărat eficienți, dar entuziaști și dispuși să facem bine.
Prof. univ. dr. Mihai Pascaru: O altă perspectivă de analiză ar fi cea a comportamentului prosocial, mai clar definită în psihologia socială. Se pare că, pentru poporul român, a fi un bun samaritean este oarecum un lucru înrădăcinat, ceea ce presupune că nu întrebi și nu te întrebi care este cauza pentru care celălalt a ajuns în necaz, ci îl ajuți pur și simplu. Nu îl întrebi nici măcar pe cel cu care ai fost într-un litigiu la un moment dat sau ai putea fi în viitor.
Realitatea și perspectiva unei amenințări comune vine să întărească sentimentul unei identități colective transfrontaliere.
Tot ce se întâmplă astăzi, se întâmplă în contextul unei globalizări fără precedent, inclusiv în materie de informare și comunicare. Este un context extrem de favorabil contagiunii empatiei și solidarității și în România, ca și în întreaga lume.
Urbea Mea: Dincolo de solidaritatea românilor, de aspectele pozitive ale răspunsului nostru față de refugiații din Ucraina, amplificate de media națională și nu numai, există și „o față întunecată a lunii”, riscuri despre care se face mai puțină vorbire.
Prof. univ. dr. Mihai Pascaru: Există și potențiale riscuri despre care nu putem spune că sunt mici sau mari, deoarece nu avem un reper clar la care să ne raportăm. Cu această ocazie, și profitând de empatia și solidaritatea noastră, pot intra în țară și persoane care nu numai că nu suferă cu adevărat din cauza a ceea ce se întâmplă în Ucraina, dar au și alte scopuri decât acela de a se salva, cum ar fi crearea unor provocări în România.
Mai există, dincoace de graniță, riscul amplificării traficului de bunuri și persoane, semnalat deja de unele organizații. Lucrurile acestea se pot întâmpla deoarece în asemenea contexte, societățile se implică cu absolut tot ce au, atât forțe ale binelui cât și forțe ale răului, atât forțe ale solidarității cât și forțe ale profitorilor care abia au așteptat un context anomic, cu norme slăbite, cum spunem noi, sociologii.
Mulțumindu-i pe această cale domnului prof. univ. dr. Mihai Pascaru, pentru disponibilitate și punct de vedere, vă amintim că, dacă sunteți mânați de bune intenții, vă puteți oferi oricând ajutorul, aderând la grupul de facebook https://www.facebook.com/groups/unitipentruucraina.ab/about, sau la oricare altă mișcare de bine, prin intermediul autorităților locale, al comunităților parohiale, donând în conturile Crucii Roșii sau ale altor organizații verificabile. Umanitatea nu se oprește la graniță!
Mai multe lucrări ale prof. univ. dr. Mihai Pascaru găsiți aici: https://uab-ro.academia.edu/MihaiPascaru!
