În avanpremiera inaugurării traseului, sâmbătă, la Alba Iulia, un interviu cu ultramaratonistul român Tibi Ușeriu, cel care, încă o dată, ne scoate în lume, cu tot cu hartă!
Oameni buni, vine Tibi Ușeriu la Alba Iulia! Vine să inaugureze Via Transilvanica, cel mai lung traseu de drumeție din România, unul care o străbate pe diagonală, de la Putna la Drobeta-Turnu Severin, de-a lungul Carpaților, nu mai puțin de 1.400 de kilometri. Și nu vine singur, ci însoțit de echipa Tășuleasa Social, alături de care, după patru ani, își vede visul cu ochii, cel de a ne oferi o cale care să ne unească pe noi, românii, iar pe străini să-i minuneze, cât e de frumos pe la noi!
Gândit sub forma unui târg, evenimentul de sâmbătă are deschiderea oficială la ora 10.00, în Piața Cetății, unde, pe lângă standul oficial al Via Transilvanica, vom putea descoperi cele șapte ținuturi de pe Via Transilvanica (Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica – aici suntem noi!, Terra Banatica, Terra Romana), fiecare cu standul lui, unde ne vom putea bucura atât ochii și mintea cu produse locale specifice fiecărei zone. Apoi vor fi standuri unde vom putea găsi informații și despre alte trasee și destinații turistice, de la noi sau din străinătate, plus expoziții de artă surpriză. Nu lipsesc concertele (Ada Milea și Bobo Burlăcianu, URMA, Vița de Vie, Subcarpați), nici lansările de carte, ce mai, târg în toată regula! Programul, în mare, îl găsiți în afișul din galeria foto.
Urbea Mea: În primul rând, ce reprezintă Via Transilvanica pentru tine și ce poate reprezenta pentru cei care vor alege să parcurgă acest traseu?
Tibi Ușeriu: Via Transilvanica este pentru mine un proiect de suflet, un proiect la care am participat activ în faza de amenajare alături de colegii mei de la Tășuleasa și de comunitatea oamenilor drumului (de la voluntari, la oamenii din comunitățile prin care trece, autorități etc), dar pe care îl reprezint și în calitate de ambasador. Este cel mai mare proiect Tășuleasa Social, cel mai cu sens, care întâlnește toate valorile noastre, iar pentru mine ca alergător și știu sigur că și pentru alții din această comunitate, să avem un drum de 1.400 de km atât de bine marcat, care traversează țara de la Putna la Drobeta-Turnu Severin, e o mare bucurie și o șansă să ne cunoaștem țara din altă perspectivă, la pas, călare sau cu bicicleta. Cred că asta este în primul rând Via Transilvanica, drumul care unește, pentru cei care vor alege să îl parcurgă: oportunitatea să cunoască România așa cum este ea, autentică și diversă, și să învețe să o iubească.
Urbea Mea: Via Transilvanica traversează 107 unități administrativ teritoriale, din 10 judete, ce probleme administrative ați întâmpinat în acești 4 ani de implementare a Proiectului?
Tibi Ușeriu: De-a lungul acestor patru ani, am colaborat cu administrații de toate felurie și de toate culorile politice, pentru că e vorba totuși de 1.400 de km, de 10 județe, de 107 UAT-uri și tot atâtea primării, consilii județene etc. Partea birocratică poate să fie complicată și te poate descuraja, am făcut și muncă de convingere, dar în același timp de multe ori am fost primiți cu brațele deschise de către cei care au simțit potențialul pe care îl aduce Via Transilvanica pentru comunități, dar și cei sceptici au devenit “oameni ai drumului” odată ce au văzut efectul Via Transilvanica asupra turismului și direct, asupra economiei. Povestea drumului care unește a prins atât de bine, pentru că aveam nevoie de un asemenea proiect în România. Sigur nu alergarea de acum, pe toți cei 1.400 de km, nu a fost cea mai grea provocare. Au fost altele, dar drumul e acum amenajat, așa că adevărata provocare de acum înainte e să putem întreține acest drum, să-l facem cunoscut, să aducem valoare, să-l îmbunătățim. Iar asta, nu putem face doar noi cei de la Tășuleasa.
Urbea Mea: Ce a însemnat, practic, amenajarea acestui traseu? Cât a costat și de unde ați făcut rost de bani? Și ce va înseamna ca întreținere: intervenții și costuri?
Tibi Ușeriu: Am amenajat pe rând fiecare județ în parte din cele 10. Amenajarea începe cu partea birocratică, care durează și de multe ori e cea mai complicată. Via Transilvanica a fost realizată exclusiv din fonduri private, pe bază de donații. Am vândut kilometri. Un kilometru era echivalentul a 1.000 de euro (deși între timp, aceste costuri au fost depășite). Oameni, grupuri de prieteni, familii, companii mici și medii sau sponsori mari, puteau să cumpere borne. Bornele din andezit sunt sculptate și devin opere de artă unice, din kilometru în kilometru pe acest traseu. Asta i-a atras pe mulți oameni: să ai borna ta pe Via Transilvanica. Apoi, odată ce aveam fondurile necesare și partea birocratică aranjată, începea munca în teren: discutat cu oamenii locurilor, să găsim cele mai bune variante de traseu, mers în recunoaștere, unde am participat destul de mult, mers în documentare pentru Ghidul Drumețului, mers la marcat, la instalat de borne cu comunitatea, apoi lansarea tronsoanelor și promovarea lor. Drumul e acum gata amenajat, dar mai sunt în jur de 100 de borne disponibile pe site-ul oficial viatransilvanica.com.
Urbea Mea: Am auzit la Rock FM că cineva a furat indicatoarele de pe circa 30 de km, și și-a făcut gard cu ele, ne poți spune pe ce traseu a fost povestea și dacă, în momentul în care le-ați găsit, ca parte din gard, indicau încă destinațiile voastre? Trebuie să fi fost o imagine pe cât de epică, pe atât de tristă pentru noi.
Tibi Ușeriu: Pofta pentru distrugere și vandalizare e mare, din păcate, iar astfel de situații s-au întâmplat în toate cele 10 județe. Va fi o mare provocare să avem grijă de acest drum și va fi nevoie de implicarea cât mai multor oameni, de peste tot. Nu se poate ca un proiect național să rămână în grija unui ONG, sau a unui grup de oameni cu putere financiară și de decizie limitate. E clar că în evoluția acestui proiect, este nevoie de o infrastructură mai complexă și sper să văd asta în viitor.
Despre incidentul cu gardurile, oamenii comunităților încă nu percep în totalitate ce poate însemna Via Transilvanica pentru ei, mulți sunt reticenți. Poate mulți își doresc și să scape de el, mai ales dacă fac lucruri pe care și-ar dori să le țină ascunsă, de genul exploatări ilegale. Stâlpii transformați în gard sunt din județul Mehedinți, dar am putea da un exemplu asemănător aproape din fiecare județ. Acesta însă e într-adevăr “memorabil”!
Urbea Mea: De ce s-a ales Alba Iulia pentru a se inaugura Via Transilvanica? Tot la Alba Iulia s-a dat și startul amenajării traseului în 2018, cum de?
Tibi Ușeriu: În 2018 se sărbătorea centenarul, adică 100 de ani de la Marea Unire. De aceea Alba Iulia a fost reprezentativă, ne-am adunat acolo și am lansat ideea Via Transilvanica, drumul care unește, pentru că Tășuleasa Social a vrut să ofere un proiect despre unire acestei țări. Cam ducem lipsă.
Acum revenim la Alba Iulia să inaugurăm acest traseu și culmea, anul acesta se împlinesc 100 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, care tot la Alba Iulia a avut loc. Nu aveam un plan fix când vom termina proiectul, credeam că ne va lua mai mult, dar uite că se încheie cumva fain și cu mult sens pentru noi.
Urbea Mea: Cât ți-a luat să parcurgi Via Transilvanica, de la un capăt la altul? Cum a fost? Câte perechi de papuci ai stricat? Cu cine te-ai dus? Și ce ți-a plăcut cel mai tare, o întâmplare de pe traseu care ți-a încălzit sufletul?
Tibi Ușeriu: Mi-a luat 25 de zile și trei perechi de papuci. Am pornit o gașcă de 10 alergători: Eva Hochbauer, Cornel Pop, Toma Coconea, Corneliu Buliga, Cristian Deac, Florin Alexandru, Adrian Pavel, Paul Vulturar. Până la final am rămas cinci. De-a lungul alergării ni s-au mai alăturat oameni pe porțiuni mici, chiar și ministrul mediului. A fost fain, chiar o premieră în țară: o alergare organizată pe Via Transilvanica. Iar la final: întâlnirea cu fratele meu, Alin Ușeriu, președintele Tășuleasa Social, care a umblat și el tot drumul de la Putna la Drobeta, a fost foarte specială.
Urbea Mea: Cum ai descrie traseul pe teritoriul județului Alba și ce ți-a rămas în minte ca reprezentativ de pe la noi? Cu ce ne-am remarcat?
Tibi Ușeriu: Traseul pe județul Alba e foarte încărcat în primul rând cu istorie. Trecem prin multe orașe, fiecare cu istoria, personalitatea lui, cu multe obiective de văzut și povești de aflat. În Alba simți și moștenirea dacilor, dar și modernizarea din orașe. Traseul din punct de vedere al dificultății, e chiar destul de ușor, e plăcut, cu peisaje foarte faine, pe la Râpa Roșie, dealuri line și terasate, ogoare cât vezi cu ochii, sate faine. Cred că e un traseu potrivit chiar și pentru familii cu copii.
Urbea Mea: Ce a conținut bagajul lui Tibi Ușeriu, la început de Via Transivanica, și ce ar trebui să conțină al nostru, dacă ne încumetăm la tot traseul? Ce recomandări le faci, practic, celor care aleg să parcurgă parțial sau total Via Transilvanica?
Tibi Ușeriu: Cele mai bune sfaturi pentru cum să îți faci rucsacul se găsesc în Ghidul Drumețului, făcut de colegele mele de la Tășuleasa Social, care au documentat bine drumul. Ghidul se găsește pe site-ul nostru și e disponibil gratuit în patru limbi. Eu am să zic doar că la drum lung, dar mai ales la un drum cum e Via Transilvanica, nu ai nevoie de foarte multe.
Urbea Mea: Ți s-a intersectat umbra cu cea a ursului pe traseu? Ai avut parte de alte situații limită? Dacă da, care au fost și cum le-ai depășit?
Tibi Ușeriu: La fel și despre întâlnirea cu ursul sau mai degrabă despre cum să o eviți, se găsesc informații foarte bune în Ghid. Animalele sălbatice nu vor să te atace, trebuie să fie luate prin surprindere și să aibă motive serioase să o facă. În natură noi suntem musafirii, deci bine ar fi să ne facem simțită prezența, prin zgomot, să atenționăm urșii că mergem pe acolo.
Am întâlnit urși chiar la amenajarea traseului Via Transilvanica, în ținutul secuiesc unde se știe că e o populație densă, dar mereu am fost la distanțe considerabile și după cum spuneam: faci zgomot, te retragi sau îl ocolești cu respect.
Urbea Mea: Turism gastronomic pe Via Transilvanica? Ce ai mancat bun și ți-a rămas, poate, gândul acolo?
Tibi Ușeriu: Am mâncat bine peste tot și tot timpul altceva. Se schimbă gastronomia de la regiune la alta și asta e cel mai fain, că ai parte de diversitate. Am mâncat bine și în Bucovina, brânză bună, plăcinte cu afine, gogoși, am mâncat bine și acasă la mine în Bistrița-Năsăud, în secuime nu mai spun, după perioada în care echipa de marcatori a avut tabăra de bază la Lupeni, la Erno Bacsi, s-au întros toți cu cele mai multe kilograme în plus, atât de bună era mâncarea. În Banat am mâncat niște specialități de te doare mintea, la Gărâna, la Kibuț, în Alba și Hunedoara la fel. Dar dacă aș sta să înșir toate locurile unde se găsește ceva bun de mâncare, am face un interviu numai despre asta.
Urbea Mea: Traseul poate fi facut tot timpul anului, sau sunt porțiuni nerecomandate a fi abordate pe timp de iarnă? Și dacă tot veni vorba, care este cel mai dificil traseu de pe Via Transilvanica?
Tibi Ușeriu: Probabil cea mai dificilă e Bucovina, din cauza diferențelor mari de nivel, dar e și una dintre cele mai spectaculoase. Dacă treci de Bucovina, nimic nu te mai poate opri să mergi până la Drobeta.
Noi recomandăm perioada de final de primăvară, până toamna. Depinde de experiența fiecăruia, dar informațiile acestea se găsesc în ghid. De putut, orice se poate, dar aici ține de responsabilitatea și experiența fiecăruia.
Urbea Mea: Unde vezi acest traseu, din punct de vedere turistic, peste câțiva ani? Mai atractiv pentru români, sau pentru străini?
Tibi Ușeriu: Eu cred că e foarte atractiv și pentru unii și pentru alții și asta mă bucură. Ambele părți au ceva de învățat, de aflat, de făcut pe acest drum. Vor veni mulți străini, România e o destinație ofertantă, sălbatică, autentică, chiar unică în Europa.
Urbea Mea: Dacă poți face o comparație cu Camino de Santiago? Care sunt asemănările și diferențele cu Camino de Santiago? Poate fi Via Transilvanica un Camino de România?
Tibi Ușeriu: Nu am fost pe Camino, dar fratele meu a fost și știu de la el. Seamănă desigur, Via Transilvanica s-a inspirat din El Camino. Via Transilvanica e cu mult mai sălbatică, mai provocatoare și mai diversă ca peisaj natural. Natura e cu mult mai spectaculoasă. Mai degrabă seamănă Via Transilvanica cu Appalachian Trail, dar mai mic. Și trece prin comunități de oameni foarte des, majoritatea din mediul rural.
Poate fi, cred că deja este. Dar Via Transilvanica e ea însăși, e drumul care unește.
