PASTILA ZILEI (14 Martie): Mai mult ca perfectul…

Se întamplă să dorim tot timpul să facem lucruri pline de conținut, rotunde, frumoase, care să corespundă nevoii noastre interioare de perfecțiune… chiar nu e un lucru rău să îți dorești să faci lucrurile să iasă cat mai bine, din toate punctele de vedere… în special estetic… pentru că atunci când realizezi ceva care corespunde nevoii tale interioare de frumos, înseamnă că ai reușit să adaugi o nouă dimensiune felului în care vibrația ta rezonează cu ceea ce se-ntamplă-n jur!

Nu poți tot timpul să redai ceea ce simți, pentru că nu știi tot timpul cum să o faci… înveți tot timpul sa vezi în interior și încerci să surprinzi clipa care trece împreună cu senzația ta care rămâne …și de aceea e atât de greu să înțeleagă cineva de ce vrem să facem lucrurile perfect și ne e ciudă când nu ne iese… pentru că există clipe pline de perfecțiune pe care am vrea să le redăm așa cum le simțim, pentru ca să fie savurate de cât mai multă lume… Dar marea problemă a oricărui perfecționist obsedat de reflectarea cât mai fidelă a conținutului în formă este sincronizarea… dintre starea lui interioară și fidelitatea cu care o poate reda și dintre starea lui interioară și modul în care e receptat felul în care este redată… de aceea învățăm tot timpul și ne cizelăm/perfecționăm imperfecțiunile… pentru că imperfectul de ieri e perfecț(ionistul) de azi și mai mult ca perfectul de mâine…