Mașina scrie. Noi gândim?

Acum câțiva ani, când spuneai „inteligență artificială” la o cafea în Cetate, lumea se gândea la filme cu roboți. Astăzi, aceeași lume îi cere telefonului o rețetă de cozonac, o cerere către primărie sau o scuză elegantă pentru șeful de tură. Fără mare tam-tam, AI-ul s-a mutat la noi în urbe.

Îl văd în fiecare zi, de aproape. Patronul de restaurant care afla luni ce s-a vândut sâmbătă află acum din prima dimineață. Contabila care tasta facturi din PDF le primește deja completate. Studentul își verifică lucrarea înainte s-o vadă profesorul. Nimic spectaculos. Doar ore câștigate.

Și totuși, nu orele mă îngrijorează, ci ce facem cu ele.

Inteligența artificială e cea mai bună unealtă pe care am primit-o vreodată, dar rămâne o unealtă. Scrie fluent, dar nu știe dacă are dreptate. Răspunde sigur pe ea și atunci când greșește. Dacă o lăsăm să gândească în locul nostru, nu devenim mai eficienți, ci mai comozi. Iar comoditatea, o știm din alte capitole ale istoriei noastre, iese scump.

Mai e ceva, mai puțin plăcut. Aceleași unelte îi ajută și pe escroci: o voce clonată care sună „exact ca nepotul”, o poză falsă care face înconjurul grupurilor de WhatsApp, un mesaj „de la bancă” fără nicio greșeală de ortografie. Regula merită spusă acasă, la masă, părinților și bunicilor: când cineva cere bani în grabă, închizi și suni tu înapoi.

Nu cred în panică și nici în minuni. Cred în ce am învățat de la cei dinaintea noastră: o meserie nouă se învață cu mâna pe ea. Așa am învățat să conducem, să folosim internetul, să plătim cu cardul. Cine își face timp acum, o oră pe săptămână, va fi peste doi ani cu un pas în față. Cine așteaptă să „se lămurească lucrurile” va găsi ușa închisă.

Alba Iulia a fost mereu un oraș al începuturilor. N-ar strica să fim și de data asta printre primii.

Pe curând, în urbe!

Bogdan Păunescu, directorul Revistei Urbea Mea

Editorialul a apărut în Revista Urbea Mea nr. 77 (15 noiembrie – 15 decembrie 2026). Răsfoiește revista online.