Creștinii ortodocși îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtul de Mir, sau Sfântul Dumitru.
Sfântul Dumitru este ocrotitor al orașului Tesalonic, al tinerilor, al soldaților și al celor aflați în suferință.
Sfântul Dimitrie Izvorător de Mir a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu și era fiul voievodului cetății Tesalonicului.
Acesta a fost botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor.
Sfântul Dumitru era învățat de către părinții lui, în cămara cea ascunsă a palatului lor, tainele sfintei credințe, milostenia către cei săraci și facerea de bine către cei ce aveau nevoie.
Așa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților lui și a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Sf. Dumitru a crescut cu înțelepciune și, ajungând la vârsta cea mai desăvârșită, părinții s-au stins din viață și l-au lăsat pe Sf. Dimitrie moștenitor al averii, dar și al bunului lor nume.
Când Maximian împăratul a auzit de moartea voievodului Tesalonicului, l-a chemat pe Sf. Dumitru și l-a făcut voievod în locul tatălui său. A fost primit cu mare cinste de cetățeni și conducea cu multă vrednicie poporul, propăvăduind pe fața dreaptă credința și aducându-i pe mulți la Hristos.
Însă, Maximian împăratul, când a aflat că Dimitrie este creștin, s-a înfuriat foarte tare și a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate în cinstea zeilor.
Imediat cum Dimitrie a mărturisit că este creștin, împăratul a poruncit să fie închis în temniță, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.
Pentru acest lucru ajunge în temniță, unde îl binecuvântează pe Nestor să lupte împotriva lui Lie.
Tânărul Nestor, după ce este însemnat cu semnul sfintei cruci de Dimitrie, iese învingător din luptă cu Lie.
Când Maximian află de binecuvântarea lui Dimitrie, poruncește ca acesta să fie ucis cu sulițe, iar lui Nestor să i se taie capul.
În vremea aceea, creștinii erau trimiși să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creștinii erau victime sigure.
Potrivit tradiției, Nestor – un tânăr creștin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase.
Dimitrie îl va însemnă pe Nestor cu semnul sfintei cruci pe frunte și îi vă spune: „Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi”. Prin rugăciunile Sfanțului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie.
După moartea sa, în Salonic, a fost ridicată o bazilică peste mormântul său, care a devenit un important centru de pelerinaj. După cucerirea otomană din 1430 (cucerirea otomană din 1430 se referă la cucerirea Salonicului, după un lung asediu între 1422 și 1430), bazilica a fost transformată în moschee, însă a redevenit biserică în 1912, după recucerirea orașului de către greci în timpul Primului Război Balcanic. Edificiul paleocreștin original există și astăzi, fiind principalul sanctuar dedicat Sfântului Dumitru.
Comunitatea creștină din acest oraș a fost întemeiată de Sfântul Apostol Pavel, în timpul celei de-a doua călătorii misionare. În fiecare an, Tesalonicul devine centrul unui impresionant pelerinaj, cu mii de credincioși care participă la procesiuni și slujbe dedicate sfântului.
Momentul de maximă importanță al sărbătorii este deschiderea raclei care adăpostește cinstitele sale moaște.
Racla este așezată în partea stângă a naosului, într-un paraclis din marmură, decorat cu fresce ce înfățișează viața și martiriul Sfântului Dimitrie. În timpul ceremoniei, episcopul se roagă înaintea raclei și sfințește untdelemnul, pe care îl toarnă apoi peste mirul care izvorăște în chip minunat din sfintele moaște.
Legenda spune că mirul nu este creat de mâini omenești, ci izvorăște în mod miraculos, ca semn al sfințeniei și rugăciunii neîntrerupte a Sfântului Dimitrie. De-a lungul secolelor, acest mir a devenit un element central al cultului său și al devoțiunii credincioșilor.
