O fotografie este un secret despre un secret. Cu cât îţi spune mai mult, cu atât înţelegi mai puţin

     În ultima perioadă am observat că o mare pare dintre prietenii mei au încercat să pornească pe drumul fotografiei. Dintre toți cei care au încercat am un prieten mai deosebit, are o imaginatie foarte bună și, chiar dacă e trecut de prima tinerețe, are o mare poftă de a învăța tot ce e nou.

Nu o singură dată mi-a povestit despre preocuparile lui din tinerețe. A fost pasionat de grafică și a reușit chiar să câștige din grafică publicitară în Timișoara. De câteva luni fotografiază, la început cu telefonul iar mai apoi cu un aparat foto destul de bunicel. Marea lui problemă care este sesizată de ochii avizați, dar care este negată de el, este compoziția în cadru și încadrarea. Această problemă este foarte des întălnită la fotografii începători.

Am găsit pe internet un citat după care pare să se ghideze „Singura regulă în fotografie este aceea că nu există reguli!”.
Voi ce părere aveți?
Până într-un punct pot să fiu de acord cu acest citat, însă cred că pentru a reuși să obții un cadru bun fără a ține cont de regulile fotografiei trebuie mai întâi să le cunoști și să le stăpânești foarte bine.
În urmă cu 5-6 ani primul meu profesor de fotografie îmi zicea „Învață regulile ca să reușeși să le păcălești.”

Regulile de compoziție care fac o fotografie armonioasă nu trebuie respectate mereu, dar ele ajută la obținerea unui impact vizual care altfel nu poate fi obținut.

Dar care sunt regulile de care trebuie să ținem cont?

1. Prima și esențială este regula treimilor (rule of thirds) care ne vorbește despre plasarea subiectului în fotografie. Un subiect plasat în centrul cadrului de cele mai multe ori se dovedește a nu fi o alegere foarte reușită.
Bine, am hotărât că nu plasăm subiectul în centrul cadrului dar ce facem cu el? Este foarte simplu!
Împărțim cadrul în 3 zone egale atât pe verticală cât și pe orizontală. Linile care împart cadrul se numesc linii de forță iar subiectul trebuie să își găsească loc pe una dintre aceste linii sau la intersecția lor. Acesta este cel mai simplu și banal principiu de încadrare foarte ușor de realizat.

2. Elementele de compensare ( balancing elements ) dacă ține cont de prima regulă riscăm de cele mai multe ori să obținem un cadru sec, gol lipsit de interes. Ca să compensăm spațiul ocupat de subiect putem să ne ajutăm de elementele de compensare.
Când am învățat eu aceste reguli mă ghidam după următorul principiu: fotografia finală are exact greutatea reală a elementelor care apar în cadru. Dacă vreau să pun fotografia finala pe perete și o fixez cu o ață ce se întâmplă? Tabloul se va înclină în partea în care am cea mai mare cantitate de informație, iar ca să impiedic acest lucru trebuie să mai am un element care să concureze cu subiectul principal determinând fotografia să rămână dreaptă.
Astfel, dacă subiectul meu se află ca în fotografia de mai jos, în partea dreaptă ca să impiedic înclinarea fotografiei în acea direcție compensez cu un element în partea stângă. Este o regulă simplă, care mai devreme sau mai târziu, o să vedeți, va fi extrem de folositoare.

3. Linii conducătoare în cadru ( leading lines) nu sunt nimic altceva decât elemente care ajută fotograful să determine privitorul să își centreze atenția pe o anumită zonă a cadrului. Pe lângă faptul că centrează atenția în punctul dorit aceste linii dau dinamică întregului cadru. Există două tipuri de linii conducătoare:
– liniile orizontale care dau impresia de stabilitate și echilibru în cadru ;
– liniile curbate sau în formă de S care sunt asociate de către privitori cu liniștea, calmul iar de foarte multe ori cu senzualitatea datorită faptului că sunt asemena unui corp de femeie cambrat.
Ca ele să aibă efectul dorit și să reușească să conducă atenția privitorului spre un anumit punct din cadrul, ele trebuie să fie suficient de lungi și foarte important, să pornească dintr-un plan apropiat, apoi să se îndrepte spre planul mjlociu, unde de foarte multe ori, este plasat subiectul.

4. Simetria ( simmetry ) reprezintă o caracteristică întâlnită foarte des la clădiri, orașe sau alte elemente arhitecturale. Am văzut foarte multe fotografii cu elemente perfect simetrice care nu aveau absolut nimic deosebit.
O greșeală foarte des întâlnită la fotografi apare atunci când privesc fotografiile unor fotografi cunoscuți și observă cadre care au elemente simetrice, însă lipsa de atenție la detalii îi face să nu observe anumite caracteristici ale cadrului care îl fac atragător. O fotografie simetrică nu este deosebită și poate fi chiar plictisitoare de cele mai multe ori. Situația se schimbă radical când simetria prezentă în fotografie este „ stricată” cu bună ștință de catre fotograf. În fotografia de mai jos regăsim un cadru perfect simetric care are un mic element care face fotografia specială, interesantă și care de cele mai multe ori trece neobservat. Găleata din colțul drept reușește să strice simetria și să atragă atenția privitorilor măcar pentru câteva secunde.

5. Punctul de observație ( viewpoint ) îl puteți găsi în diverse cursuri de fotografie și sub denumirea de punct de stație. El determină poziția din care este realizată fotografia. O fotografie realizată de la nivelul ochilor de cele mai multe ori nu constituie un cadru spectaculor. Dacă încercăm să fim creativi și îndrăzneți putem încerca un punct de stație de la nivelul solului, din laterală, spate ori dintr-un loc mai ridicat. Vă garantez că astfel cadrele vor fi mult mai spectaculoase și dinamice.

6. Fundalul (background ).
Aparatele de fotografiat au tendința de a aplatiza prim-planul de fundal lucru care se poate evita foarte ușor chiar în momentul declanșării. Avem subiectul stabilit, unghiul stabilit, dar fundalul? Un subiect deosebit cu mult potențial poate fi distrus de un fundal prost ales. Trebuie să căutăm în funcție de subiectul fotografiat cel mai potrivit fundal, simplu și discret, iar după ce avem bine stabilit acest lucru putem să începem să muncim la compoziție. De multe ori potențialul subiectului este observat de privitori numai și numai dacă reușim să-l aducem în față.

7. Adâncimea ( depth ) reprezintă un element decisiv care influențează succesul fotografiei. Din mediul bidimensional face parte și fotografia iar din acest motiv noi avem 2 variante de a obține adâncime într-o fotografie.
Prima variană, și după parerea mea, cea mai simplă este aceea de a include mai multe planuri, prim-plan, plan de mijloc si fundal. O alta variantă care ne stă la dispoziție este suprapunerea compozițiilor. În fotografia de mai jos găsim un model de suprapunere a compozițiilor.

8. Încadrarea ( framing) o întâlnim zi de zi pe stradă sau în natură. Mai multe elemente privite din unghiul potrivit pot constitui o încadrare naturală perfectă. Dacă reușim să includem în aceste încadrări naturale subiectul nostru efectul final este unul mult mai concetrat. În exemplul de mai jos punctul de interes este trunchiul de lemn care este încadrat de dealuri.

Regulile de mai sus sunt principii după care este indicat să ne ghidăm, iar după ce le stăpânim putem să începem joaca în fotografie. Aparatele digitale ne scutesc de costurile de procesare care atunci când lucrezi pe film sunt destul de ridicate și ne lasă să experimentăm tot ceea ce ne dorim.