De aici pornește totul… de la așteptările pe care le avem de la noi și de la ceilalți și cum se reflectă ele asupra noastră… pentru că de mici ne facem niște proiecții despre ceea ce vrem să devenim și unde vrem să ajungem, nu despre cum am vrea să fim… și ne luptăm să ne suprapunem cu proiecțiile noastre despre noi și ne judecăm aspru și ne criticăm, fără să ne iubim… doar așteptăm să fim iubiți și ne mirăm că nu ni se-ntamplă asta, dar noi suntem blocați în interior și nu ne lăsăm emoțiile să iasă la suprafață pentru că ne temem… să ne arătăm așa cum suntem… imperfecți și visători și dornici de zbor… dar nu ne întrebăm dacă… ne poate iubi cineva înainte să ne iubim noi și dacă ne poate descoperi cineva înainte sa ne descoperim noi, pe noi înșine… de abia atunci cand vom înțelege că prima dată trebuie sa scoatem totul la suprafață și să dăruim în liniște și fără ostentație… ceea ce avem mai bun în noi… fără așteptări și fără speranțe deșarte și fără ca egoul să sufere… de abia atunci vom fi în armonie cu noi și vom crea drum liber să ne descopere și alții… imperfecțiunea care s-ar putea să le placă lor,mai mult decat ne place nouă…
