Redescoperă Palatul Principilor Transilvaniei
La Palatul principilor Transilvaniei, monument de importanță națională, au început cercetările în 2014 și au continuat până la 1 martie 2015, la solicitarea și cu susținerea financiară a Primăriei Municipiului Alba Iulia (administratorul monumentului), în vederea întocmirii documentației necesare unui viitor proiect de conservare, restaurare și valorificare care să îndeplinească condițiile POR, Axa 5.
Importanța istorică a edificiului, de mult timp recunoscută, și descoperirile recente motivează echipa în căutarea soluțiilor pentru continuarea cercetărilor și pentru documentarea lor cu mijloace moderne.
Până în 2014, palatul a fost cu totul inaccesibil orașului și cercetătorilor, iar în perioada următoare, din motive de protecție a persoanelor, șantierele vor permite numai un acces limitat.
În acest interval, dintre șantiere, pentru prima oară se va prezenta public palatul și descoperirile din iarnă: picturi și tencuieli decorative unicat în Transilvania, piese sculptate, părți de arhitectură vechi considerate cu totul dispărute, etape de construcție și decorare de la roman la baroc și rococo.
Ansamblul actual reprezintă cu aproximație 2/3 din ceea ce a fost reședința principilor Transilvaniei (1541-1703) care avea atunci construcții ordonate în jurul a trei curți rectangulare, ce includeau și urme de la construcții romane și medievale.
În secolul al XVIII-lea, administrația habsburgică i-a adus modificări importante: i-a tăiat legătura cu cea de-a treia curte (acum Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice) și cu catedrala medievală alăturată, i-a reconstruit părți ruinate și a recompartimentat spații distrugând astfel urmele Sălii Dietei și ale Tablei princiare, și punându-l în final în slujba armatei.
Apoi, locul Arsenalului și Cazarmei Artileriei din timpul habsburgilor a fost luat de Regimentul 91 Infanterie (1919), sub administrația românească. După 1956, aici s-a aflat batalionul 167 „Drumuri și Poduri”.
Ca urmare a folosirii intense și a modificărilor neadecvate din secolele XVIII-XX, edificiul a căpătat un aspect sobru, auster, neatractiv din punct de vedere turistic.
Cercetarea lui direcționată spre toate sursele disponibile, restaurarea, regăsirea unor noi funcțiuni și deschiderea către oraș ar trebui să-i schimbe cu totul imaginea publică în câțiva ani. Toate acestea înseamnă multă implicare!







