Încă nu par clare mecanismele de bază ale hipertrofiei musculare, în special în ceea ce privesc stimulii specifici. Din acest motiv, în biografia disponibilă specifică a Body Building-ului sau culturismului, există o oarecare confuzie. Adaptarea dorită face referire la:
• creşterea proteinelor ce constituie fibra musculară
• creşterea numărului de capilare
• creşterea volumului şi numărului motocondriilor
• creşterea ţesutului conectiv
• splitting-ul (sau diviziunea longitudinală) fibrelor musculare
• creşterea numărului de fibre (miogeneza) pornind de la fibre satelit
• creşterea sarcoplasmei
• creşterea cantităţii de glycogen muscular
Este demonstrat ştiinţific faptul că anumite antrenamente pot determina o creştere a secţiunii transversale a muşchiului.
La biopsia musculară, se observă că o mare parte a acestei creşteri se datorează unei măriri a suprafeţei fibrelor musculare, în special a celor de tip IIb.
Se pare că o astfel descreştere se datorează măriri conţinutului proteic al fibrei însăşi, care se adaptează la necesităţile de forţă provocate de antrenament.
Creşte cantitatea de proteine contractiă şi prin urmare, creşte cantitatea de miofibrile. Cu toate aceasta, este doar una dintre adaptările enumerate.
Conform lui Hatfield, creşterea dimensiunii muşchiului se datorează în procent de 20-30% creşterii proteinei musculare şi în procent de 2-3% măririi ţesutului conectiv.
Este evident că o mare parte a stimulilor provocaţi de antrenament vor fi destinaţi dezvoltării componentelor hipertrofiei ce reprezintă procente mai mari, fără a uita însă de restul.
De exemplu, pentru a creşte cantitatea de proteine, miofibrile şi sarcoplasma (reprezintă 40-60% din hipertrofie), vor fi necesare repetarea gesturilor între 6-12 ori; între 40-60% din antrenament va determina apariţia acestor stimuli.
Pentru creşterea capilarelor şi a mitocondriilor (reprezintă 18-30% din hipertrofie),vor trebui să se efectueze între 15-25 de repetări.
Aşa cum s-a menţionat, fibrele care răspund mai bine hipertrofiei sunt fibrele albe, în special cele de tip IIb, rapide glucolitice.
Este logic să se acorde prioritate tipurilor de stimuli cu sarcină ridicată, cu puţine repetări şi repaus suficient.
Alterând într-un procent mai mic, antrenamente pentru a stimula fibrele roşii cu număr mai mare de repetări şi sarcină mai mică.
Se impune să amintim că unii muşchi prezintă proporţii relativ constante ale fibrelor musculare din care sunt formaţi.
Astfel, de exemplu, ştim că muşchii solear şi gastrocnemieni prezintă o cantitate mare de fibră roşie. În timp ce alţi muşchi prezintă o varietate mult mai mare a acestor proporţii.
De exemplu, este mai dificil să se determine ce conţinut de fibre se regăseşte în cvadriceps sau în deltoizi.
Este un proces mai complex, programarea antrenamentului atunci când se cunosc proporţiile de fibre ce compun muşchiul în cauză.
HIPERPLAZIA
Există multe controverse cu privire la hiperplazie (crearea de fibre musculare).
Studiile de laborator recente, cu şoareci care se antrenau folosind metode de Body Building (exerciţii tip genuflexiuni sau squat), demonstrează faptul că este posibilă creşterea numărului de fibre muscular până la 14%.
Creşterea se datorează splitting-ului fibrelor şi activităţilor de celule embrionare ”puse în funcţiune” de către stimulii antrenamentului.
TONIFIERE-FITNESS
Acest cuvânt atât de prezent în limbajul celui căruia frecventează sălile de fitness, nu este întotdeauna interpretat în sensul cel mai strict.
De fapt, este o diferenţă substanţială între semnificaţia fiziologică a tonifierii musculare şi semnificaţia tonifierii drept definiţie deschisă care indică o stare de formă.
Tonusul muscular reprezintă gradul de contractare minimă permanentă a fibrelor muşchiului în repaus.
La centrele de activităţi de fitness, antrenamentul de tonifiere face referire, în majoritatea cazurilor, la profiluri specific de activitate care permit îndeplinirea obiectivelor fizico-funcţionale şi estetice.
Hipertrofia musculară se redimensionează şi se combină cu alte obiective, dobândind importanţa antrenamentului de aerobic, mixt anaerobic-aerobic, precum şi alte tipuri de antrenare a forţei, ce nu întotdeauna sunt destinate creşterii volumului sau forţei.
Am adăugat termenul de fitness pentru a îngloba conceptul de sănătate şi de activităţi care conferă sănătate persoanei.
Antrenorul trebuie să aibă o viziune deschisă şi curioasă asupra evoluţiilor ştiinţifice în această profesie, însă, în special, trebuie să educe clientul în spiritul unei filozofii de sănătate active şi responsabile.
Legian Alexandra Delia – Instructor fitness-aerobic/Personal trainer – ZenGym
