FOTO-VIDEO: Seară plină de emoţie, la Alba Iulia. Vioara marelui George Enescu a emoționat zeci de albaiulieni prezenţi la Casa de Cultură a Sindicatelor

Cristina Ganga12 septembrie 2017

0 2 minute de citire

Vioara Guarnieri, ce a aparținut marelui George Enescu, a răsunat, marţi, în Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia. Zeci de albaiulieni au simţit acordurile pline de emoție, ale muzicii clasice, într-o interpretare de excepție a violonistului Cătălin Croitoru și a pianistului Horia Mihail.

Vioara Guarneri, numită și “Catedrala”, și-a etalat acordurile impunătoare, într-un spectacol care a depășit deja ca faimă granițele României. Gabriel Croitoru alături de pianistul Horia Mihail, au tradus sunetul viorii lui Enescu la Alba Iulia în acorduri seducătoare și emoționante.

Povestea viorii Guarneri del Gesu, un instrument istoric pe care a cântat în trecut însuşi George Enescu, continuă în perioada 12-19 septembrie 2017. Dacă la Bucureşti marele compozitor este omagiat de mari orchestre, interpreţi şi dirijori de pe întreg mapamondul, violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail merg în localităţi mai mari sau mai mici din ţară, ducând muzica mai aproape de oameni, aşa cum însuşi Enescu obişnuia să facă.

Turneul Vioara lui George Enescu, organizat de Radio România, prin Centrul Cultural Media, ajunge anul acesta la Alba Iulia, Deva, Pucioasa, Tulcea şi Slatina.

Vioara Guarneri del Gesu, supranumită Catedrala, pentru sunetul său unic, aflată în patrimoniul Muzeului Naţional George Enescu, este instrumentul de care Gabriel Croitoru s-a îndrăgostit: „Eu, la rândul meu, am o vioară veche italiană, care se pare că face parte dintre viorile importante. Încă nu ştiu exact ce meşter lutier a făurit-o. Însă mi s-a spus de foarte multă lume că e dintre cele mari şi m-am dus, foarte încrezător, cu vioara mea la Muzeul Enescu să văd şi eu cum sună, comparativ cu un Guarneri, bineînţeles. Acolo, toată lumea încântată… Au închis porţile muzeului şi au venit să asiste, căci nimeni nu văzuse, cu foarte mici excepţii, instrumentul. Aşadar, le-am scos. A mea era mult mai arătoasă decât această vioară Guarneri. Am tras două note pe a mea şi apoi, când am pus mâna pe Guarneri, am şi strâns-o repede pe-a mea. Nu era cale de întors, era mult mai strălucitoare. Cu toate că, iată, după 50 de ani în care nu fusese cântată decât foarte rar, ocazional, vioara s-a păstrat, din fericire, în condiţii foarte bune, datorită seifurilor şi tuturor sistemelor de conservare de la muzeu. Insă, toată lumea recunoaşte că, de când a reînceput să sune pe scenă, îşi redobândeşte, de la un an la altul, calităţi pe care, cu siguranţă, le-a avut înainte”, povesteşte violonistul.