Cel mai important izvor istoric din perioada secolelor IX-XIII care aduce referiri la zona Transilvaniei este Cronica lui Anonymus, un document în limba latină. Acest document istoric face referire la formațiunile politice prezente în teritoriul românesc, formațiuni conduse de Gelu, Glad și Menumorut.
În Cronica lui Anonymus sunt prezentate conflictele care au dus la cucerirea Transilvaniei al cărei teritoriu era stăpânit în mare parte de către Gelu. Regatul lui Menumorut a fost cucerit de către Arpad iar ţara lui Gelu de către Tuhutum care s-a stabilit în zonă, lăsând teritoriul urmașului său Gyula (Iulus în latină). Acesta sau unul dintre moștenitorii săi care se numea tot Gyula (numele însemnă și căpetenie), a fost capturat și ucis de către Ștefan cel Sfânt în jurul anului 1002, moment în care Transilvania intră sub dominație maghiară.
Interesant este faptul ca Gyula devenise creștin sub influenţa Imperiului Bizantin, deci ortodox. Acest lucru nu era deloc agreat de către puterile vremii care prin alianța căsătoriei dintre Ștefan cel Sfânt și sora regelui german Henric al II lea, au întărit puterea catolicismului în zonă.
În momentul ocupării Transilvaniei, puterea catolică era extinsă până în linia Carpaților. Imediat după cucerire, s-a trecut la catolicizarea zonei care, în 1111 primește un episcop și se încearcă trecerea administrativa de la voievodat la principat, lucru care nu este acceptat ușor.
În sec XII-XIII începe și colonizarea Transilvaniei cu sași și secui, proces care nu este lipsit de incidente. În 1241 situația Transilvaniei se complica mult pe fondul invaziei tătare despre care o sa vorbim săptămâna viitoare…
Dan Chindriș – Guide Alba, ghid autorizat
