Imediat după înfrângerea dacilor, armata romană a început să întărească fortificațiile pe care le-au construit concomitent cu înaintarea în teritoriu. Întărirea fortificațiilor romane și construirea unor noi castre s-a făcut în același timp cu instaurarea unei politici de slăbire a rezistenţei dacice. În acest context vechile fortificații și sanctuare dacice au fost distruse, o parte din populația masculină a trecut în sclavie, iar alții au fost înrolați în armată și duși în colțuri îndepărtate ale imperiului.
S-a trecut la construirea unui sistem de fortificații care să facă faţă atacurilor popoarelor din nord-est și nord-vest și atacurilor dacilor din teritoriul dac neocupat.
Apulonul dacic nu a fost scăpat din vedere, a fost distrus, iar în imediata apropiere a fost construit Castrul Roman care a luat numele Apulonului, acesta devenind în latină, Apulum. Acesta preluând rolul strategic al vechii fortificații dacice controlând valea Mureșului și zona Munţilor Apuseni.
Pentru a justifica efortul de război depus de imperiu, a început și exploatarea intensă a minereului aurifer din zona Apusenilor (vezi Galeriile romane de la Roşia Montană), a sării de la Turda şi a grânelor. În general cam tot ce se putea transporta, lua drumul Romei şi pentru aceasta un rol important l-a avut râul Mureş care era navigabil în acea perioadă şi a fost inclus în ruta de transport.
Ambarcațiunile ușoare care transportau provizii şi avuţii, poposeau pentru o vreme în zona Cartierului Partoş de astăzi care era în vremea romană un veritabil port (numele Partoş derivând de la latinescul portos=port). Zona a fost favorizată de aceste transporturi şi a ajuns să se extindă şi să se dezvolte formându-se aici şi depozite de grâne şi sare.
Depozitul de sare a funcţionat până în perioada medievală când era poate cel mai mare depozit de sare din Transilvania. Odată cu trecerea timpului, căsătoriile între romani şi frumoasele fete dacice au devenit tot mai frecvente , dezvoltandu-se în acest fel oraşul civil şi punându-se bazele etnogenezei poporului român. Ocupaţia romană a continuat până în jurul anului 271 când împăratul Aurelian a decis retragerea pe fondul atacurilor tot mai dese ale popoarelor migratoare şi a slăbirii imperiului.
În acest context armata romană s-a retras la sud de Dunăre, dar veteranii şi familiile intemeiate aici la fel ca şi populaţia autohtonă, a rămas să apere în continuare zidurile castrului Apulum şi casele lor…
