Dacă le-am adresa această întrebare copiilor, probabil majoritatea ar raspunde cu “tabletă” sau “telefon”. Părinţii petrec foarte mult timp la birou, ajung acasă seara târziu, iar copiii, în timpul lor liber, apelează la modalitatea de joacă ce le este cea mai la îndemână.
Întrebarea este dacă joaca pe telefon sau tabletă aduce numai neajunsuri, cum ar fi sedentarismul, reducerea contactelor sociale, dependenţa, sau poate aduce şi beneficii?
Unele aplicaţii sunt foarte utile pentru dezvoltarea culturii generale (pot învăţa despre corpul omenesc, despre specificul unor zone geografice sau istorie) sau pentru exersarea unei limbi străine, de asemenea nu mai este foarte important să memorezi datele de domnie ale unor voievozi, căci ai Google.
Alte aplicaţii contribuie la antrenarea atenţiei şi dezvoltarea abilităţii de rezolvare a problemelor, sau la dezvoltarea capacităţii de analiză, de anticipare şi planificare (jocurile de strategie).
Ceea ce e bine să aibă în vedere părinţii este că timpul pe tabletă şi telefon să fie limitat şi să alterneze cu jocul liber, nestructurat, care stimulează dezvoltarea creativităţii, cu joaca alături de alţi copii şi, bineînţeles, cu mişcarea în aer liber, cu sportul.
Practicarea unui sport este benefică pentru copii pentru că-i ajută în primul rând să se menţină sănătoşi şi să se dezvolte fizic armonios. În acelaşi timp, are multe alte beneficii în ceea ce priveşte dezvoltarea personală.
Dacă vorbim de un sport de echipă, atunci copilul învaţă atât ce înseamnă să colaborezi cu membri echipei tale, cât şi ce înseamnă să fii în competiţie cu o altă echipă. Interacţionând cu alţi copii în cadrul jocului, poate învăţa cum să gestioneze anumite situaţii conflictuale şi, în acelaşi timp, îşi poate face prieteni.
De asemenea, are ocazia să înveţe ce înseamnă să-şi asume riscuri, să analizeze rezultatele şi apoi să-şi regândească strategia împreună cu colegii şi antrenorul.
Copiii învaţă să respecte reguli, înţeleg ce este disciplina, pe măsură ce se antrenează, ei pot observa că obţin rezultate mai bune şi învaţă astfel să fie perseverenţi. Observă că pot face greşeli, că pot învăţa din acestea şi văd că pot face progrese, sau pot gestiona eşecul fără să devină anxioşi sau depresivi.
Părinţii pot stimula copilul să facă sport prin mai multe metode, dar pot începe prin a viziona împreună emisiuni sportive, pot petrece împreună timpul liber practicând un sport care le place atât lor cât şi copiilor. Părintele îl poate duce pe copil la lecţii demonstrative, la diverse sporturi, urmând ca în final să-şi aleagă copilul ceea ce-i place, până la vârsta de 11-12 ani e normal să facă orice sport. Să nu uităm că la grupa de vârsta 7-11 ani obezitatea este pe primul loc.
Atunci când copiii practică un sport e bine ca părinţii să fie atenţi şi să nu le impună un anumit ritm sau o anumită performanţă. E important ca practicarea sportului să presupuna bucurie şi plăcere pentru copil. Atunci când apar constrângerile, impunerea unei anumite performanţe, plăcerea dispare şi există riscul ca practicarea acelui sport să fie percepută de copil mai târziu ca fiind chiar o corvoadă.
Practicarea unui sport înseamnă dezvoltare armonioasă pe termen lung, ba mai mult în zilele acestea când presiunea psihică şi tehnologică e din ce în ce mai mare, sportul este un mod de viaţă, nu un hobby sau o meserie. Şi cum Moş Crăciun ştie asta, vă rog să nu uitaţi niciodată, că VIAŢA E UN SPORT FRUMOS!
Prof. antr. Christian Voinescu
