Dupa opinia mea, unul dintre cele mai interesante popoare care au stăpânit vremelnic teritoriul Transilvaniei și care au creat un mare imperiu în Europa, a fost cel al avarilor. În apogeul lui, Imperiul Avar cuprindea zona Europei Centrale și de Est deci cuprindea și zona noastră, dar până la urmă tocmai întinderea mare a fost și cheia destrămării lui.
Originile avarilor sunt contestate, existând mai multe teorii. Unii cercetători spun ca ar fi o populație de neam mongolic, alții spun că ar fi o populație din zona Afganistanului sau de neam turcic, cert este ca ei au venit de undeva din zona Asiei, trecând munții Urali și au venit în Europa în jurul anului 557, intrând în conflict cu bulgarii și cu imperiul Bizantin.
Fiind aliați cu longobarzii, aceștia au zdrobit populația regatului Gepid care cuprindea zona Transilvaniei. În anul 573 întinderea teritorială era deja foarte mare ceea ce a făcut ca în anul 626 avarii să participe împreună cu persii la asediul Constantinopolului, lucru care a atras atenția francilor.
Puterea imperiului avar a început sa slăbească fiind măcinat de răscoalele slavilor. În jurul anului 800, împăratul franc Carol cel Mare i-a înfrânt pe avari care pentru a avea un răgaz la frontiera vestică, şi-au creștinat împăratul lor luând numele de Avram.
În anul 803 avarii au fost atacaţi de către bulgari și în urma înfrângerii au fost nevoiți să se retragă în zona Croației de astăzi de unde provine și ultima atestare datată din jurul anului 903. În urma lor, pe teritoriul Transilvaniei s-a instaurat regatul slav.
Unul dintre cele mai interesante tezaure lăsate în urmă de către Avari este cel descoperit la Sannicolau Mare și care cuprinde aproape 10 kg de aur, dar mai mult ca orice, avarii au fost cei care au revoluționat tehnicile și strategiile de luptă.
Avarii aveau o armată cu o mobilitate foarte mare. Ei au fost cei care au inventat scărița metalică pentru a urca pe cal, erau experți în lupta cu arcul, ceea ce permitea anihilarea inamicului de la distanţă și aveau armura ușoară cea ce le dă o mobilitate și mai bună în luptă. Strategia de luptă impunea ca după cucerirea unui teritoriu și uciderea unei părți a populației, luptătorii inamici să fie înglobați în armata proprie în unități mai mici, ușor de controlat și de anihilat în caz de răzvrătire. Acestora li se permitea sa-și păstreze stilul de luptă și de multe ori treceau în prima linie. Această strategie le-a permis sa aibă tehnici de luptă multiple și să cucerească noi teritorii cu pierderi minime în rândul ostașilor proprii.
Tezaurul descoperit la Sannicolau Mare se află la Muzeul din Viena.
Dan Chindris – Ghid autorizat
