ActualitateCulturăIstorieReportajeUrbea Mea

Turist în Alba: Camil Velican – povestea primului primar al orașului Alba Iulia, după Marea Unire de la 1918

Ne mai despart câteva zile până la sărbătoarea dedicată Zilei Naționale a României, și a împlinirii a celor 106 ani de la Marea Unire care avut loc în Cetatea din Alba Iulia în anul 1918.

În cele ce urmează, vă vom prezenta povestea unei personalitate marcantă a urbei albaiuliene, care a avut un rol important atât în organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1918, cât și după momentul Unirii Transilvaniei cu România.

Vorbim despre avocatul Camil Velican, cel care a fost ales ca fiind primul primar al orașului Alba Iulia, după Marea Unire de la 1918.

Camil Velican s-a născut la Târgu Mureș în anul 1878, fiul judecătorului Alexandru Velican și Maria Târlea, a urmat școala primară la Alba Iulia, iar studiile liceale la Blaj.

Studiile universitare le-a început la Cluj, acestea fiind finalizate în capitala Ungariei, Budapesta.

În perioada studenției desfășurată la Budapesta, a activat în Societatea „Petru Maior”.

După absolvirea facultății, se întoarce la Alba Iulia unde, unde în anul 1903, se înscrie în Baroul Avocaților din orașul „Marii Uniri”.

Pe lângă profesia de avocat, este implicat și în viața culturală a orașului, prin susținerea asociației ASTRA.

A participat la Primul Război Mondial, pe frontul din Italia, în cadrul armatei austro-ungare.

La finalul primei conflagrații mondiale, ajunge în Alba Iulia, înainte cu o lună de Marea Unire, la 8 noiembrie, fiind cooptat în Consiliul Național Român din urbea albaiuliană.

Casa lui devine unul din locurile de maximă importanță în organizarea Marii Adunări. Aici au fost primiți delegații și fruntașii ardeleni care au participat la Unirea de la 1918.

Tot în casa lui Camil Velican, a avut loc la 1 decembrie 1918, ședința de constituire a Consiliului și Marelui Sfat Național, care va funcționa aici, până în 4 decembrie 1918, mutându-se apoi la Sibiu.

Casa a fost aleasă deoarece era una destul de încăpătoare, clădirile principalelor instituții din orașul Alba Iulia, erau ocupate de către autoritățile administrației austro-ungare.

Consfătuirile membrilor desfășurate în casa Velican, erau păzite de căpitanul Florin Medrea- comandantul Gărzii Naționale de la Alba Iulia și de Ovidiu Gritta, viitorul căpitan al Poliției din Alba Iulia.

A fost ales în 22 noiembrie 1918, delegat titular al cercului electoral Alba Iulia, acesta implicându-se decisiv în procesul Unirii.

De altfel, Camil Velican a fost însărcinat de către Consiliul Național Român, să negocieze cu mareșalul german Machensen, pentru ca trupele germane să staționeze în marșul lor pe lângă Alba Iulia, pe desfășurarea Marii Adunări.

Pentru buna desfășurare a Marii Adunări de la 1918, Camil Velican este numit în data de 3 decembrie, PRIMAR AL ORAȘULUI ALBA IULIA.

ACESTA A DEVENIT TOTODATĂ, ȘI PRIMUL PRIMAR ROMÂN DIN ARDEAL DUPĂ MAREA UNIRE DE LA 1918.

În funcția de primar a preluat instituțiile de stat, a bibliotecii și a muzeului, având grijă de patrimoniul cultural.

Între anii 1922-1926, Camil Velican a deținut funcția de prefect al județului Alba, fiind implicat în organizarea ceremoniei de încoronare a regilor Ferdinand și Maria în Cetatea Alba Carolina, în octombrie 1922.

S-a preocupat cu mare răspundere de reorganizarea agriculturii şi definitivarea împroprietăririi ţăranilor, începută în anul 1921, reuşind în scurt timp şi cu cheltuială minimă să mărescă randamentul pământului, angajând în judeţ şi legumicultori bulgari, recunoscuţi pentru priceperea şi experienţa lor.

A fost decorat de regele Ferdinand cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer, pe lângă această distincție, Camil Velican a mai primit și alte decorații și medalii: Ordinul Ferdinand I, Coroana României în grad de Comandor, „Vulturul”, Răsplata Muncii clasa I, Meritul Comercial și Cultural. 

În perioada interbelică, a fost liderul Partidului Național Liberal filiala Alba Iulia, deținând și funcția de vicepreședinte al Baroului Avocaților din Alba, fiind și reprezentantul acestui for în Uniunea Barourilor din România.

A încetat din viață la data de 12 iunie 1937, la vârsta de 58 de ani, fiind îngropat în Cimitirul Maieri din Alba Iulia.

Sursa – foto: Memoriaurbis.apulum.ro

Bibliografie: Dicționarul personalităților Unirii. Delegații Adunării Naționale de la Alba Iulia, Editura Mega, 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă recomandăm și

Back to top button