La data de 4 mai, în calendarul creștin ortodox este pomenită Sfânta Mucenică Pelaghia. Aceasta a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305); făcea parte din clasa înaltă a societății din Tars și era orfană de tată. Era frumoasă și cu purtări alese, încât fiul împăratului dorea să o ia de soție.
Atrasă de credința creștină, Sfânta Pelaghia a simțit că trebuie să-și desăvârșească această chemarea prin botez. A mers în taină la episcopul locului, Clinon, care din cauza persecuțiilor dezlănțuite de împărat împotriva creștinilor se ascundea în pădurile din jurul cetății, s-a botezat și s-a făgăduit lui Hristos spre slujire curată.
Întorcându-se acasă, i-a spus mamei sale de schimbarea felului ei de viață, aceasta l-a înștiințat pe cel care trebuia să îi fie soț Sfintei Pelaghia, care cuprins de disperare s-a sinucis.
Mama sa a denunțat-o împăratului pentru judecată. Împăratul a fost captivat de frumusețea Sfintei Pelaghia și a încercat să o convingă să renunțe la religia ei, promițându-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soție.
Sfânta Pelaghia a refuzat oferta împăratului cu dispreț, spunându-i: „Ești nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ți fac voia și urăsc căsătoria murdară pe care mi-o propui pentru că eu îl am pe Hristos Mire, Împăratul Cerurilor”.
În urma acestor cuvinte, împăratul a poruncit să fie arsă de vie în văpaia focului aprins într-un vițel de metal. Pelaghia s-a însemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugăciuni de slavă lui Dumnezeu și intrând în foc, s-a topit precum ceara. Așa a luat cu cinste mucenicia Sfânta Pelaghia.
