Misteriosul conte Saint Germain, o figură ocultă a istoriei care a stârnit un mare interes și care a înflăcărat imaginația oamenilor de-a lungul veacurilor. Întotdeauna îmbrăcat în negru, enigmatic, cuceritor, erudit și, pe deasupra…nemuritor. Să fie oare un personaj real sau doar o plăsmuire a unui șarlatan din secolul al XVIII-lea?
Contele de Saint Germain
Până în prezent nimeni nu i-a aflat vreodată adevaratul nume și nici originile. Cu toate acestea, avea să fie cunoscut ca medic, muzician, spion, spadasin, lingvist, alchimist, bijutier, om de afaceri și apropiat al capetelor încoronate din Europa. Avea să apară în mai toate țările lumii, din Anglia și până în India, influențând decizii care vor schimba istoria. Ba mai mult, în cei peste 70 de ani de aventuri, misteriosul personaj părea să nu îmbătrânească cu nici macar o zi.
Datele istorice sunt neclare în ceea ce îl privește pe contele de Saint Germain. Cel mai probabil, a apărut în Franța în anul 1742 după ce, în prealabil, petrecuse mai mulți ani în Anglia, acolo unde fusese arestat sub acuzația de spionaj în favoarea familiei Stuart. Cu toate că a fost întemnițat, contele reușește să se facă remarcat de către Horace Walpole, ilustru parlamentar, scriitor și apropiat al lui Diderot. Acesta îl va caracteriza pe presupusul spion ca fiind „un om misterios și ciudat”. Deși oferă autorităților foarte puține date despre propria persoană, suspectul este eliberat din lipsă de probe. Aproape imediat, acesta dispare fără urmă fără a mai putea fi localizat timp de mai mulți ani.
Apare însă în Franța, acolo unde, în cel mai scurt timp, cunoaște cele mai mari personalități ale vremii: regele Ludovic al XVI-lea și amanta acestuia Madame de Pompadour, Marie Antoanette, Voltaire, Jean Jacques Rousseau, Giacomo Cassanova, Anton Mesmer și alții. Este caracterizat destul de repede drept un personaj fascinant, cu o desăvârșită artă a dialogului și cunoștiințe avansate în toate domeniile științei. Era aproape imposibil să nu remarci un bărbat care vorbea perfect cel puțin 12 limbi străine: franceza, spaniola, engleza, olandeza, rusa, portugheza, germana, latina, araba și chineza, ba chiar și limbi rare precum greaca veche sau sanscrita. Se spune că mai era și un muzician desăvârșit care își compunea propriile opere, pictor talentat și un neîntrecut bijutier, arta pe care pretindea că ar fi deprins-o în Persia.
Și totuși, nimic nu îi va crește mai mult faima pe cât a făcut-o zvonul lansat în anul 1760 de către una dintre persoanele influente ale aristocrației franceze, venerabila Madame de Gergy. În timpul unei serate la care participă alături de pictorul Rameau, aceasta îl recunoaște pe contele de Saint Germain, pe care se pare ca îl întâlnise în Veneția anilor 1710. Cu toate că trecuseră nu mai puțin de 50 de ani, enigmaticul ei interlocutor părea să nu se fi schimbat absolut deloc, rămânând același bărbat cu o constituție solidă și cu o vârstă de circa 40-45 de ani. Ghidată de curiozitate, doamna de Gergy solicită câteva explicații, fiind mai mult decât convinsă că îl cunoscuse pe tatăl lui Saint Germain. Răspunsul va fi, însă, unul șocant. Contele admite că el a fost cel pe care îl întâlnise în urmă cu jumătate de veac și că, în ciuda aparențelor, vârsta să ar fi una cu mult mai înaintată. El își va întări spusele amintind mai multe detalii ale acelei întâlniri.
Legenda nemuritorului se naște aproape instantaneu și face înconjurul Franței cu o viteză incredibilă. Zvonurile despre misteriosul personaj care pretindea că nu poate muri se răspândesc cu viteza luminii și atrag atât admirația oamenilor cât și criticile celor mai sceptici dintre ei. Chiar și celebrul aventurier Casanova, un fin cunoscator al oamenilor și al slăbiciunilor acestora, pare confuz atunci când trebuie să îl caracterizeze pe Saint Germain. Deși tinde să îl considere un impostor atins de aripa geniului, Casanova nu poate să nu remarce fascinantă personalitate a omului din fața sa, pe care îl asculta fără să resufle.În același timp, Voltaire îl caracterizează în termeni mai mult decât laudativi, drept „omul care nu moare niciodată și care știe totul”.
Aura mistică, aproape ocultă, care începuse să îl înconjoare pe conte, este alimentată chiar de acesta, atunci când începe să ofere gratuit doamnelor din înalta societate, mostre din ceea ce pretindea că ar fi o poțiune a tinereții veșnice care să le conserve frumusețea. Mai mult, acesta declara într-un cerc de apropiați că poate crea aur din orice fel de metal și că poate topi diamantele, corectându-le orice imperfecțiune. În felul acesta, devine brusc un apropiat al regelui Ludovic al XVI-lea care îl angajează ca spion și îi oferă o sumă imensă la vremea respectivă, 100.000 de franci pentru a-și înființa un laborator propriu în care să își continue exeperimentele. Dar cum orice medalie are și un revers, faima câștigată brusc avea să se regăsească în furia nobililor care nu îl vedeau mai mult decât pe un aventurier periculos.
Forțat să părăsească Franța, contele de Saint Germain avea să fie recunoscut sub diferite nume prin mai toate țările Europei. În anul 1762, acesta servea sub țarul Rusiei sub identitatea generalului Soltikov, cel care va juca un rol important în timpul răscoalelor din același an. Se spune chiar că ar fi participat la complotul care a adus-o pe tronul Rusiei pe Ecaterina cea Mare. Anii următori îl găsesc într-un continuu peregrinaj. Contele apare în Italia, Polonia, Ungaria, Transilvania – acolo unde pretindea că deține un castel -, Belgia si Olanda.
Se va reîntoarce pentru scurt timp în Franta, în anul 1774, pentru a înmâna un mesaj familiei regale privind viitoarea revoluție ce era pe punctul de a începe. Avertismentul nu este privit cu ochi buni, iar Saint Germain se vede nevoit să părăsească din nou Franța. Anul 1779 îl arată în Germania, sub protecția unui apropiat, contele Charles de Hesse-Chasel, cel căruia, se pare, îi va face cunoscute multe dintre secretele sale. Oficial, Saint Germain moare de pneumonie în anul 1784, deși nici un document oficial nu atestă acest lucru și nici vreo piatră funerară care să îi poarte numele nu a fost descoperită.
Misterul se adâncește atunci când cercetătorii îl descoperă ca fiind membru activ al francmasoneriei în anii care au urmat morții sale oficiale. De asemenea, contesa d’Adhemar, una dintre apropiatele sale și membră marcantă a aristocrației franceze, pretinde că l-ar fi întâlnit pe conte până în jurul anului 1821 și că, de fiecare dată, acesta nu părea să aibă mai mult de 45 de ani.
Nici secolele care au urmat nu au adus liniște asupra acestei probleme. Mai multe persoane declară că l-ar fi văzut pe conte din 1880 și până în secolul XX.
Misterul originilor
Este greu de crezut că un om simplu din secolul al XVIII-lea ar fi putut atinge un asemenea nivel de cultură pe cât se pretinde că ar fi avut contele de Saint Germain, fără a urma studiile unor universități de renume. Și totuși, numele misteriosului personaj nu se regăsește în nici una dintre ele. Astfel va fi lansată teoria conform căreia contele ar fi fost fiul natural al văduvei regelui Carol al II-lea al Spaniei, Marie de Neubourg. Alte surse sugerează că Saint Germain ar fi fost unul dintre fiii principelui Rakoczi al II-lea al Transilvaniei , legătura de rudenie cu o familie nobila fiind singura care ar putea explica educația și averea considerabilă a acestuia. Nici una dintre aceste presupuneri nu poate fi însă verificată, datele oficiale, în cazul în care ar fi existat vreodată, facând referire la adevăratul nume al personajului, cel pe care nimeni nu l-a aflat vreodată.
Conform unor surse, numele de Saint German nu ar fi altceva decât o traducere franceza a latinescului Sanctus Germanus, care înseamna „Fratele sfant”.
sursa: descopera.ro
