Trei zile de poveste. Asta am trăit la Liliac Lodge Batoş, un loc pe care nu îl cunoşteam, dar mă bucur foarte mult că l-am descoperit. Sunt sigur că şi voi o să îndrăgiţi acest loc după ce vă povestesc despre acest loc spectaculos şi vă arăt câteva imagini capturate foarte meticulos.
Nostalgie este cuvântul care descrie starea mea acum, când privesc imaginile pe care le-am făcut acolo. Invitaţia de a lua parte la această călătorie a fost una mai mult decât neașteptată pentru mine fiindcă pe lângă frumuseţea locurilor de acolo, am avut ocazia să cunosc nişte oameni faini, oameni cu aceleaşi obiective ca şi mine, reuşind să leg chiar şi prietenii.
Până să ajung acolo nu credeam că poate exista un astfel de loc în România. Am rămas plăcut surprins de atmosfera care s-a creat între oameni care poate nici măcar nu se văzuseră până atunci. Plus că, la un pahar de vin din Crama Liliac, fiecare dialog părea să nu mai aibă final fiindcă de fiecare dată mai rămânea ceva de spus… 🙂
Ca să puteţi să vă faceţi o idee despre Crama Liliac şi despre vinurile Liliac vă dau câteva date, însă totul despre asta puteţi citi aici sau pe site-ul cramei Liliac.
Crama LILIAC se întinde pe 52 ha plantate în regiunea Batoș (Mureș) și Vermes-Lechința (Bistrița-Năsăud). Structură plantație (ha/soi): Sauvignon Blanc 10 ha, Merlot 6 ha, Pinot Noir 5.8 ha, Fetească Albă 5.8 ha, Fetească Regală 5.5 ha, Fetească Neagră 4.5 ha, Pinot Gris 4.5 ha, Muscat Ottonel 3.3 ha, Chardonnay 3.2 ha, Gewurztraminer 1.6 ha, Neuburger 1.40 ha.
Pe parcursul celor trei zile am mâncat foarte multe preparate tradiţionale şi am aflat şi povestea acestora şi modul lor de preparare. Am rămas impresionat de gustul acestora, dar mai ales de munca pe care o depun oamenii de acolo, și mai ales că sunt un gurmand care iubește mâncarea de casă. 🙂
În mijlocul zilei de sămbătă am mers să îl cunoaștem pe Nea Gheorghe care ne-a aşteptat la stână aşa cum se cuvine, cu preparate 100% tradiţionale şi făcute de el. Am urcat până acolo cu căruţa, printr-un peisaj de poveste și vă spun sincer, prezența Monicăi Bîrlădeanu printre noi, m-a făcut să ma simt ca într-un episod din Ferma Vedetelor.
De la nea Gheorghe am aflat că ziua lui de lucru începe la 3 dimineaţa şi se încheie pe la 10 seara. Nea Gheorghe este mândru de munca sa însă este nemulţumit ca nu poate valorifica lâna oilor ca pe vremuri. Am gustat pentru prima dată Balmoș și trebuie să recunosc, mi-a plăcut.
Să vă spun despre povestea Balmoșului… care ne dezvăluie defapt că sunt mai multe povești… Mâncarea ciobanului, balmoșul, așa cum este cunoscut în Transilvania diferă un pic de la o zonă la alta dar, are în esență aceeași compoziție de bază: produsul lactat furnizat de „miorițe”.
Pentru a înțelege balmoșul trebuie să ne imaginăm viața ciobanilor cu multă vreme în urmă. Transhumanța presupunea ca ciobanii să se pregătească atent pentru fiecare dintre cele 2 zone în care poposeau. Cu ce au strâns în seara din urmă, în special jintița (sau jințuiala) restul de la facerea smântânei și a untului începeau să dea forma unui prânz consistent, necesar. Un pic din untul însusi, dar nu mult, căci era aliment prețios, pornea odată cu focul să dea consistența balmoșului.
Zerul, ca să-l lungească, și bucăți zdravene de caș și telemea veneau să asigure că au toți ce pune în farfurie. Culoarea gălbuie venea cu ajutorul meiului (o veche pseudo-cereală fără gluten!) sau, în ultimele sute de ani, cu mălai. Fiertura este o adevărată artă în sine. Dacă prin preajmă se află un vin alb, sec, ușor parfumat și atât de rece încât încețoșează paharul, deliciul acestui regal alimentar este total.
Dacă este şi unul din Vinurile Liliac să fiţi convinşi că de acolo VIN poveştile.
Nu pot să închei fără să amintesc despre vizita la Salina Praid. A fost o „călătorie” plină de suprize pentru mine. Îmbrăcaţi corespunzător, toţi am avut ocazia, exact în locaţia în care se maturează brânza Praid, să degustăm Transylvanian Ice Wine – mai multe despre el o să vă povestesc în curând :).
Redacția revistei Urbea Mea, mulțumește organizatorilor, fetelor de la Brandelligence și abia așteptă următoarea invitație… și câteva sticle de Ice Wine :p
