FOTO: „Borbolatiţa”, ritualul de la Limba, lângă Alba Iulia, pentru dezlegarea ploii, la începutul anului

Încă din bătrâni, în satul Limba de Alba Iulia, se păstrează un obicei pe cât de pitoresc, pe atât de energic. „Borbolatiţa” este un ritual menit să asigure rodul poamelor, prin invocarea ploii şi să vestească un an bun şi bogat.

Este un obicei pre-creştin, păstrat din generaţie în generaţie în satul Limba, cunoscut în zonă drept „vatra pricolicilor” (oamenii-lup). Se ţine de obicei de Sfântu Gheorghe, dar din cauza faptului că anul acesta sărbătoarea a picat în perioada de post, a fost amânat până în a doua zi de Paşti, când prin alte locuri este obiceiul “udatului”.

Ritualul începe după-amiaza, când ceata de feciori se adună în capul satului şi aleg pe cel care urmează să fie ”borbolatiţă”, apoi îl îmbracă în frunze, conform obiceiului. Se formează alaiul și pe urmă se colindă tot satul bătând din palme, în timp ce „Borbolatiţa” joacă un dans săltăreţ, iar tinerii cântă un cântec ritual:

”Doauă oauă şi mai doauă/ şi găina să se oauă/ Ia mătuşă cratiţa/ udă Borbolatiţa, / Vino de ne udă / cu găleata-leata / peste toată ceata; / cu ciubărul-bărul / peste tot poporul./ Să pornească ploile, / să curgă şiroaiele / să umple pâraiele. / să ude pământurile / să sporească grânele / să umple pătulele. / Doauă oauă şi mai doauă/ şi găina să se oauă/ Două ouă şi slănină/ şi-un ciubăr cu apă lină”.

Este un fel de “chemare” a gospodarului prin faţa căreia trece borbolatiţa să ude o ude cu o găleată. Dacă reuşeşte, acesta o să aibă recoltă bogată şi un an roditor. Însă borbolatiţa se apără cu un par împodobit cu frunze, astfel încât, dacă gospodarul este atins, trebuie să treacă în alai şi să continue drumul alături de borbolatiţă.

În fiecare an, rolul borbolatiţei îi revine unuia dintre feciorii din sat, iar altul, îmbrăcat în haine populare, adună ouăle dăruite de localnici. La sfârşit, tinerii se adună la una dintre gospodării sau, cum a fost în ultimii ani, la căminul cultural sau la fost şcoală, şi prepare din ouăle adunate – aproximativ 400 – o papară imensă din care mănâncă toată lumea.

Ritualul este menit să invoace ploaia şi se ţine, de obicei, la începutul anului agrar, care începe de la Sfântu Gheorghe şi se termină la Sfântu Dumitru, după cum ne-a povestit Dorin Bucur, de la Asociaţia Limbenii.

foto: Ionuţ Văidean