FOTO: Cu și despre „Magna Nemesis”, tinerele care dansează fermecător și fac cunoscută istoria antică a României

Nouă tinere voluntare promovează, prin dansul lor, valorile de patrimoniu ale județului Alba, la zeci de festivaluri de reconstituire istorică din țară și din Europa.

De mai bine de cinci ani, „Magna Nemesis”, un grup de tinere din Alba Iulia aduc în fața a mii de oameni istoria românilor și încearcă să le trezească interesul pentru studiul istoriei și al mitologiei românești.

„Nu toată lumea gustă reenactmentul antic, bineînţeles. De cele mai multe ori, publicul vede doar nişte fete frumoase care dansează, însă sunt şi ocazii în care ni se recunosc rolurile interpretate şi ni se aduc laude şi aprecieri. Nu suntem adepte ale baletului alb , aşa că toate dansurile noastre spun, de fapt, o poveste. E dificil să îi facem pe oameni să vadă întreaga istorie prin ochii noştri şi să îi facem să simtă ce simţim noi când dansăm, dar mereu am fost înconjurate de persoane receptive, cărora le-am răspuns la întrebări cu drag şi le-am oferit informaţii pentru a înţelege mai bine ce mesaj încercăm noi să transmitem.”, povestesc fetele de la Magna Nemesis.

Trupa de dans a luat naștere în 2014, la inițiativa coregrafei și dansatoarei, Octavia Maria Oprea. De atunci, „Magna Nemesis” a participat la numeroase festivaluri de reconstituire istorică, atât în țară, cât și în străinătate.

„A fost, la început, parte integrantă a Gărzii Apulum, alături de Legiunea a XIII-a Gemina, Lupii Apoulonului şi Ludus Apulensis, însă, în prezent, trupa activează pe cont propriu. Am participat, prima oară, la Festivalul Roman Apulum, în 2014, într-un număr de 5 dansatoare. Astăzi, suntem 9 dansatoare şi sperăm să ne mărim echipa cât de curând.”, au declarat fetele de la Magna Nemesis.

De ce Magna Nemesis?

„În timpul lucrărilor de reabilitare a zonei interioare a Cetăţii din Alba Iulia a fost descoperit, undeva în spatele Porţii a IV-a, un templu dedicat zeiţei Nemesis , un basorelief şi un altar votiv. Astfel, numele trupei noastre e un omagiu adus acestei zeităţi, zeiţa răzbunării, a justiţiei divine şi protectoarea noastră.”, au precizat fetele.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de frumoasele dansatoare, aceasta presupune, în primul rând, multe repetiții. Fiecare dintre ele au cunoștințe amănunțite despre domeniul antic, istoria Imperiului Roman și bineînțeles, rolul jucat de femei în timpul războaielor daco-romane și nu numai.

„În primul rând, multe repetiții. Avem întâlniri săptămânale, în funcţie de disponibilitatea fiecăreia, însă niciodată nu lăsăm să se scurgă mai mult de 2 săptămâni între repetiţii. Dacă ne aflăm în apropierea unui festival, cu o zi înainte de începerea lui, cu siguranţă ne veţi găsi în sala de dansuri, punând la punct ultimele detalii. În al doilea rând, este necesară o cunoaştere cât mai amănunţită a domeniului antic. Toate fetele dispun de informaţii legate de modul de viaţă al femeilor romane şi dace, întrucât acestea stau la baza unei interpretări exacte şi corecte a personajului. Suntem familiarizate cu istoria Imperiului Roman, cu rolul jucat de femei în timpul războaielor daco-romane şi nu numai. Cunoaştem stilul vestimentar preferat de acele vremuri, estetica secolelor antice şi ocupaţiile lor primare.”, au precizat frumoasele dansatoare.

Coregrafii inspirate din mitologia greco-romană

Având în vedere faptul că nu există izvoare istorice care să releve cum se dansa în acele vremuri, Octavia Maria Oprea folosește ca sursă de inspirație pentru coregrafie, posturi în care sunt surprinse femeile romane.

În ceea ce privește muzica, acestea sunt inspirate de soundtrack-urile unor seriale de profil precum Rome sau The Gladiator, iar pentru momentele de inspirație dacică, fetele apelează cu încredere la compozitori precum
Adrian von Ziegler şi BrunuhVille.

„Toate coregrafiile şi momentele artistice puse vreodată în scenă de trupa noastră sunt inspirate din mitologia greco-romană şi se înscriu în categoria dansurilor de caracter. Multe picturi şi basoreliefuri descoperite de-a lungul timpului conţin reprezentări ale femeii romane în ipostaze de mamă, sclavă sau dansatoare, iar noi le-am luat drept punct de reper în dansurile noastre. Pornind de la acestea, am construit coregrafii, îmbunătăţind anumite mişcări şi creându-ne propriile poziţii de dans. Cât despre muzică, nu avem nicio înregistrare care să redea cu exactitate stilul cântecelor antice, dar, de cele mai multe ori, ne-am creat singure colaje folosind soundtrack-urile unor seriale de profil precum Rome sau The Gladiator. Pentru momentele de inspiraţie dacică, apelăm cu încredere la compozitori precum Adrian von Ziegler şi BrunuhVille.”, spun fetele de la Magna Nemesis.

La capitolul „muncă depusă” pentru coregrafii și ținute, fetele chiar au ce să povestească fiindcă nu este atât de ușor pe cât pare. Pentru un dans nou acestea fac o mulțime de repetiții, iar materialele pentru vestimentație trebuie alese asemănător celor din perioada antică.

„Spre exemplu, pentru un dans nou, care durează, de cele mai multe ori, 3-4 minute, sunt necesare minim 2 repetiţii pe săptămână, a câte 2 ore fiecare, timp de 3 săptămâni. Pentru drama în paşi de dans, intitulată ,,Orfeu şi Euridice”, pe care am pus-o în scenă la Festivalul Roman Apulum din anul 2017 şi care a durat nu mai puţin de 44 de minute, am lucrat 3 luni. Repetiţiile aveau loc săptămânal şi ţineau, uneori, chiar şi 3 ore. La capitolul ,,vestimentaţie”, lucrurile se complică, pentru că nu tot timpul ies costumele cum ne dorim. Am avut o situaţie în care am petrecut o zi întreagă retuşând costume greşite, iar seara urma să avem spectacol. Trebuie să avem tot timpul în vedere corectitudinea scenografică, să alegem materialele cu grijă şi să încercăm să le facem cât mai asemănătoare celor din perioada antică. Aceasta e o muncă ce necesită implicare din partea tuturor dansatoarelor şi, de obicei, ne alegem din timp ce fel de ţinute dorim să creăm pentru viitoarele spectacole.”, povestesc fetele de la Magna Nemesis.

Au făcute senzație la festivalurile de reconstituire istorică

„Magna Nemesis nu a ratat niciun festival de profil din ţară. Chiar şi când nu am putut fi toate prezente, mereu a existat o reprezentată MN printre soldaţii romani. Activitatea noastră se desfăşura, în mare parte, în tabără şi la reprezentaţii, unde aveam momente de aproximativ 15 minute. Seara, în timpul bătăliei finale, apăream din nou, de cele mai multe ori pentru a duce sufletele războinicilor ucişi, la adăpost, prin intermediul dansului. Mai punem în scenă diferite ritualuri, de la sfinţirea apei pentru luptătorii daci, la binecuvântarea săbiilor soldaţilor romani. Nici la nivel internaţional nu am dezamăgit. Am acoperit aproape întreg continentul, având festivaluri în: Bulgaria, Ucraina, Rusia, Cehia, Polonia, Spania, Malta, Italia şi Republica Moldova. Am încercat, de fiecare dată, să oferim ceva nou spectatorilor străini şi să şi aducem elemente de noutate cu noi, înapoi pe meleagurile României.”, spun fetele cu mândrie.