Foto: Tabăra de explorare româno-finlandeză având ca obiectiv peşterile scufundate din bazinul văii Gârda
În perioada 10-20 August a avut loc a doua ediţie a taberei de explorare româno-finlandeză având ca obiectiv peşterile scufundate din bazinul văii Gârda. Organizarea taberei a fost facilitată de sprijinul oferit de către Grupul de Explorări Subacvatice şi Speologice şi Administraţia Parcului Natural Apuseni.
Primul obiectiv abordat a fost izbucul Coteţul Dobreştilor. Profitând de claritatea deosebită a apei izbucului – în general vizibilitatea în acesta e foarte scăzută, în data de 14 august s-au efectuat două scufundări de recunoaştere până la cota -47m de către echipele Sami Paakkarinen – Adrian Pereţ (Finlanda) şi Liviu Retegan – Cristian Irimieş (România). S-a constatat starea bună a marcajului cu fir ghid – chiar dacă pe unele porţiuni acesta era dublat sau chiar triplat. A doua zi, Sami Paakarinnnen şi Patrik Grönqvist (Finlanda) reuşesc parcurgerea integrală a sifonului, adâncimea maximă atinsă fiind de 73m. Acesta debuşează într-o sală aerată a cărei podea este acoperită de blocuri de prăbuşire. Cei doi renunţă la escaladarea blocurilor de calcar datorită riscului de deteriorare a costumelor etanşe de scufundare. S-a observant în schimb că apa provine din mai multe mici cursuri care apar de sub bolovani. Explorarea ulterioară a acestor mici galerii va putea fi posibilă doar în configuraţie de scufundare cu butelii ataşate lateral (eng. sidemount), sau neataşate (eng. no mount).
”Cel mai de succes proiect în expediția din anul acesta a fost Cotețul Dobreștilor. Am putut să ajungem la sfârșitul explorărilor anterioare, și să continuăm de acolo mai departe. Am prelungit firul ghid de la 70m adâncime, până la 72m, când galeria a început să meargă în sus. Lungimea totală de fir ghid nou a fost de 200m. După o oră de decompresie, am ajuns într-o sală aerată, care nu a mai fost vizitată de nimeni înainte. Din păcate sala aceasta este plină de prăbușiri, iar apa trece prin mici crăpături pe sub stânci. În timpul cât am stat în sală nu am putut vedea o continuare clară a peșterii. Pentru a putea continua ar trebui să se aducă echipament de scufundare de dimensiuni mai mici, ca să încapi să verifici pârâiașele mici de apă, sau să aduci echipament pentru peșteră uscată, ca să vezi dacă peștera continuă în sus.” ne-a declarat Sami Paakkarinen (Finlanda).
Izbucul Cotețul Dobreștilor devenise cel mai adânc sifon din România în anul 1996 când Jean-Jacques Bolanz (Elveția) a atins adâncimea de 76m, până în anul 2001 când Izbucul Tăuz i-a luat locul cu 87m adâncime plonjat de Viktor Bolek (Polonia). Ulterior Cotețul Dobreștilor a fost recartată de Jarek Kur (Polonia) până la adâncimea de 70m.
Atât Jean-Jacques Bolanz cât și Viktor Bolek au decedat datorită unor accidente de scufundare în străinătate.
Al doilea obiectiv, ca prioritate, a fost sifonul aval al peşterii Coiba Mare. Echipa de suport, suficient de numeroasă în acest an, a realizat echiparea cascadei, stabilizarea unui punct de acces în lacul de la suprafaţa sifonului şi depozitarea buteliilor de rezervă (eng. bailout) pe malul lacului în data de 16 august. În 17 august dimineaţa Sami Paakarinen şi Patrik Grönqvist îşi incep scufundarea. În ciuda condiţiilor de vizibilitate destul de proaste, reuşesc să regăsească firul ghid instalat anul trecut. Starea firului este precară, fiind parţial îngropat în nisip, iar în unele locuri rupt. Câteva trunchiuri de copac dispuse transversal pe galeria ce porneşte de pe fundul lacului, vizibilitatea redusă şi firul ghid rupt care plutea în sifon au facut ca avansarea să devină extrem de riscantă, astfel că scufundarea a fost abandonată la adâncimea de 20 de metri.
”Un alt proiect a fost o scufundare în peștera Coiba Mare. Ne-am pregătit o zi întreagă, transportând echipamentul în peșteră. De data aceasta mai mult decât anul trecut deoarece anul trecut am atins adâncimea de 93m și tunelul continua. Ne-am pregătit pentru o adâncime de 135m. Deci am avut puțin mai mult echipament cu noi anul acesta. În ziua scufundării totul a mers bine până la adâncimea de 10m, unde firul ghid era îngropat în pietriș. Deși peștera și-a schimbat forma în acest ultim an, deci a fost adus de apă destul de mult pietriș, am reușit să găsim în 20-30m firul ghid vechi și am putut continua. Dar următorul obstacol a fost determinat de bușteni. Bușteni care blocau complet galeria. Erau prinși de-a curmezișul, făcând galeria nepenetrabilă cu echipamentul pe care-l aveam. Deși a lucrat o vreme, dar nu am putut îndepărta buștenii așa că a trebuit să ne întoarcem. Deci în Coiba Mare nu am avut de
data aceasta succes.” – ne-a declarat Sami Paakkarinen (Finlanda).
Peștera Coiba Mare este peștera cu cea mai lată intrare din România, şi de asemenea cu cea mai adâncă galerie înnecată din România 93m record realizat de Sami Paakkarinen, Patrik Grönqvist (Finlanda) în anul 2014.
Numele de ”Lacului Morții” dat sifonului terminal al peșterii Coiba Mare se datorează numărului mare de bușteni care se afla în derivă, pe suprafața cât și la diverse nivele în această galerie scufundată. Acești bușteni acoperă în prezent în totalitate suprafața lacului, în așa fel încât pentru a se putea efectua scufundarea au trebuit împinși câţiva pentru a se face un spațiu prin care să se ajungă la apă.
Tot în 17 august, Liviu Retegan şi Cristian Irimieş au încercat traversarea sifonului de la izbucul Coliba Ghiobului, fără a reuşi penetrarea restricţiei destul de severe, aflată în acest sifon la adâncimea de 4 metri.
În 18 august, Jarek Kur, scafandru polonez cu o importantă contribuţie în ultimii ani la cunoaşterea izbucului Coteţul Dobreştilor, a facut o tentativă de travesare solitară a respectivului sifon, fiind nevoit să abandoneze la adâncimea de 70m datorită unor probleme apărute la echipamentul său de scufundare.
În aceeaşi zi, echipa de suport a realizat transportul buteliilor către al treilea obiectiv major, Izbucul Tăuz. Simultan cu depozitarea lor pe fundul lacului care precede primul sifon al izbucului, Sami Paakkarinen a desfăşurat o sesiune de introducere în scufundarea cu aparatul cu circuit închis (eng. rebreather) de care au beneficiat Liviu Retegan, Cristian Irimieş, Cosmin Oşorhean şi Călin Drăgan.
Din păcate însă, ploile destul de abundente căzute începând din 17 august au facut ca vizibilitatea în sifon să scadă dramatic în noaptea de 18-19 august. Ca urmare, în locul scufundării care viza reluarea explorării din sifonul numarul 4 al izbucului Tăuz, în 19 august nu s-a putut face decât recuperarea buteliilor transportate la sifon în ziua precedentă.
Cu toate neajunsurile cauzate de vremea nefavorabilă, care a dus la condiţii slabe de vizibilitate în ultima săptămână, totuşi e remarcabilă reuşita în ce priveşte explorarea izbucului Coteţul Dobreştilor. Aceasta s-a întins pe mai bine de 20 de ani, fiind implicaţi de-a lungul timpului scufundători elveţieni, polonezi, cehi şi maghiari.
În această expediție colegii din Finlanda au șofat peste 2000 de km pentru a transporta cele circa 2t de echipament necesare scufundărilor.”Echipamentul pentru 3 oameni nu încape într-o dubă. Nu ca spațiu ci ca greutate” ne-a declarat Adrian Pereț.
Scufundarea de peșteră este una dintre cele mai riscante activități. Este pe de o parte o activitate sportivă, dar pe de altă parte și o activitate științifică de explorare și documentare a peșterilor.
Riscul este determinat de faptul că înaintarea se face într-un spațiu închis iar ieșirea trebuie făcută exact pe același traseu. Din acest motiv se instalează un fir ghid, pentru a indica traseul în cazul frecvent în care se tulbură apa.
Scufundarea la adâncimi mari (zeci de metri), este mai dificilă deoarece azotul se dizolvă în sânge și dacă se iese brusc la suprafață acesta se transformă în bule de gaz care înfundă vasele de sânge (apare boala de decompresie care poate duce la deces).
Pentru adâncimi mari (sub 40m) nu se folosește aer ci un gaz în care se introduce Heliu. De asemenea scufundătorii de adâncime folosesc ”Rebreathere” – aparate de respirat cu circuit închis (pentru a folosi mai puține butelii și gaze de respirat). Pentru a se proteja de apă rece (circa 6 grade celsius) se folosesc costume etanșe (Dry suit) cu sisteme de încălzire electrice.
O numeroasă echipa de speologi din România, Finlanda, Ungaria şi Polonia au transportat cele peste 250 kg de echipament prin târâșuri, prin semisifoane, peste o cascadă de 7m pentru ca doi scufundători să se poată scufunda.
”Sifoanele (galeriile scufundate) din România sunt foarte diferite de cele din alte părți ale lumii în care ne-am scufundat. Lucrul rău este vizibilitatea care poate să devină foarte repede zero, cum s-a întâmplat din nefericire în Izbucul Tăuz.” ne-a declarat Patrik Grönqvist (Finlanda).
Scufundările în Izbucul Tăuz au fost anulate, datorită vizibilității care tindea de la câțiva centimetri la zero. În această peșteră scufundată, la 4 octombrie 2002 un coleg speolog scufundător din Polonia pe nume Rafal Garski și-a pierdut viața.
”Bineînţeles că aceste piedici te fac să-ți dorești să revii, și să încerci din nou. Cred că vom reveni anul viitor pentru a încerca să explorăm peșterile în care nu am avut acum succes, de exemplu Izbucul Tăuz și Coiba Mare, care au perspective de explorare.” ne-a declarat Sami Paakkarinen (Finlanda).
”Pentru ca să se realizeze complexitatea unei asemenea operațiuni, practic am avut nevoie de suportul a 14 oameni ca să se scufunde doi.” ne-a declarat Adrian Pereț (Finlanda).
Au participat la activităţile taberei:
Din România: Liviu Retegan, Cristian Irimieş, Călin Drăgan, Cosmin Oşorhean, Florin Dodea, Claudiu Szabo, Christian Ciubotărescu, Gabriela Cocean, Anca Irimieş, Magdalena Drăgan.
Din Finlanda: Sami Paakkarinen, Patrik Grönqvist, Adrian Pereţ.
Din Polonia: Jarek Kur.
Din Ungaria: Andras Kuti.
Organizatorii mulțumesc companiilor finlandeze care au susţinut această nouă incursiune în carstul inundat românesc: Ursuk, Sampo Dive şi Alleco.
