FOTO-VIDEO: Biroul avocatului Aurel Lazăr, exponatul lunii octombrie la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia
Marţi, 2 octombrie, începând cu ora 11.00, la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a fost prezentat exponatul lunii octombrie. De această dată reprezentanţii instituţiei au ales Biroul avocatului Aurel Lazăr.
Cu această ocazie a fost expus biroul pe care s-a semnat la 12 octombrie 1918, la Oradea, în casa avocatului Aurel Lazăr, Declarația de Independență a românilor cuprinși în ținuturile Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului faţă de Imperiul Austro-Ungar.
Achiziţionarea biroului avocatului Aurel Lazăr de către Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia s-a realizat în contextul amplelor programe culturale organizate în 1968 cu ocazia sărbătoririi semicentenarului Unirii. Până atunci, biroul s-a aflat în posesia episcopiei ortodoxe din Oradea. Starea biroului era una foarte rea şi a necesitat restaurare. La acea vreme, singurul martor care a atestat autenticitatea biroului a fost Teodor Neş, fostul director de liceu din Oradea şi autor al volumului „Oameni din Bihor”. Din partea muzeului albaiulian s-a deplasat la Oradea, Virgil Ciotioş pentru a prelua biroul.
Desfăşurat în cel mai mare secret, şedinţa convocată la Oradea, la 12 octombrie 1918 de către comitetul executiv al Partidului Naţional Român, a avut ca rezultat elaborarea Declaraţiei de autodeterminare a românilor din Ardeal şi Ungaria, cunoscută şi sub numele de „Declaraţia de la Oradea”. Liderii adunaţi în casa lui Aurel Lazăr trebuiau să decidă modalitatea în care românii îşi puteau îndeplini obiectivele lor naţionale în condiţiile înfrângerii şi destrămării iminente a statului în care încă mai trăiau. Motivaţia oficială a Întrunirii nu prea lăsa să se întrevadă conţinutul discuţiilor , rezumându-se la o formulă generală: „atitudinea comitetului naţional în situaţia politică actuală”.
Întrunirea a fost ţinută în casa avocatului Aurel Lazăr şi a adunat un comitet lărgit din care făceau parte dr. Teodor Mihali, dr. Alexandru Vaida-Voievod, dr. Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, dr. Gheorghe Popovici, Gheorghe Crişan, Nicolae Ivan, dr. Ioan Ciordaş, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, dr. Nicolae Cornean, menţionaţi de ziarul Nagyvarad şi alţii, printre care Sever Dan, după mărturiile proprii.
Textul „Declaraţia de independenţă”, după o copie legalizată de notarul Adunării Naţionale de la Alba Iulia, Laurenţiu Oanea:

După ce declaraţia a fost adoptată în unanimitate s-a constituit un comitet de acţiune cu sediul la Arad format din şase persoane. O chestiune importantă a fost modalitatea de a face cunoscută Declaraţia. S-a decis citirea ei în Parlamentul de la Budapesta şi apoi difuzarea acesteia în presa românească şi străină. Sursele despre această şedinţă diferă în privinţa mai multor aspecte, printre care şi aceeia al paternităţii Declaraţiei.
Sever Dan povestea ulterior că Alexandru Vaida-Voievod „a scos dintr-o dată, din buzunar, o filă scrisă cu mâna spunând: vreau să citesc declaraţia aceasta în Parlament”.


Aurel Lază s-a născut la Oradea, în 17 august 1872. din 1890 se înscria la Academia Regală de Drept din Oradea, iar din anul IV se muta la Budapesta, unde obţinea titlul de doctor în drept, în anul 1896. Imediat după aceea ăşi deschide birou particular în Oradea. Din 1901, era ales membru în comitetul executiv al partidului naţional, iar în 1907 era ales preşedinte al departamentului bihorean al Astrei. În 1906 şi 1910 a pierdut alegerile parlamentare, fiind candidat pe cercul electoral Tinca.
În toamna lui 1918, a făcut parte dintre cei 12 membri ai Consiliului Naţional Român Central. În cadrul Adunării Naţionale de la Alba Iulia, a participat ca delegat al cercului electoral Aleşd. A fost ales membru al Marelui Sfat Naţional şi al Consiliului Dirigent, primind conducerea Resortului de Justiţie.
În 1919 a deveni parlamentar în primul parlament al României Mari. După formarea PNŢ, a devenit preşedinte al organizaţiei de Bihor a partidului. Spre sfârşitul anilor 20, a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
S-a stins din viaţă la Oradea, la 18 noiembrie 1930.

















