Sezonul rece ne determină să ne confruntăm cu multe riscuri, iar printre cele mai frecvente sunt accidentele cauzate de alunecarea pe gheaţă. Pe aleile curţii, pe scările exterioare ale blocului, pojghiţa de gheaţă ne avertizează că trebuie să mergem cu mare atenţie, deşi poate că e mult mai eficient să facem un mic efort fizic sau financiar pentru a găsi metodele asigurării unui trafic în siguranţă. Bineînţeles, sunt luate în calcul mai ales porţiunile aflate în pantă.
Cetăţenii sunt responsabili de curăţarea zăpezii şi gheţii din jurul imobilelor şi de înlăturarea ţurţurilor ce se creează pe acoperişul acestora. În ceea ce priveşte blocurile, obligaţia revine asociaţiilor de proprietari. Pentru uşurarea procesului, se recomandă ca proprietarii de la ultimul etaj să permită eliminarea ţurţurilor, respectând normele privind protecţia muncii.
Așadar, este de preferat ca zăpada să fie îndepărtată într-un timp cât mai scurt după depunerea ei, pentru ca altfel îşi schimbă forma de cristalizare, sub diverşi factori (căldură, presiunea paşilor) şi se transformă treptat în gheaţă. Trebuie să menţionăm aici că, de fapt, nu se alunecă pe gheaţă, ci pe stratul fin de apă fomat la suprafaţa gheţii, în contextul în care gheaţa nu are la suprafaţă particule antiderapante. De aceea, la temperaturi foarte scăzute riscul de a aluneca dispare, întrucât coeficientul de frecare dintre talpă şi gheaţă este mai mare. Prin urmare, secretul unui trafic în siguranţă este nu doar de a îndepărta gheaţa, ci şi de a împiedica formarea unei noi pelicule umede la suprafaţa ei.
Dacă aţi pierdut această etapă a deszăpezirii şi gheaţa este deja formată, treceţi la imprăştierea de materiale antiderapante si degivrante. Cel mai utilizat este amestecul de sare si nisip (sare 15-30%). Tot ca material antiderapant mai este intalnita zgura, cenusa, iar ca fondant (produs chimic menit sa scada temperatura de topire a apei) putem folosi, în afară de sarea de bucatarie si clorura de calciu. Sunt materialele cel mai usor de procurat, financiar vorbind.
Nisipul antiderapant trebuie să fie curat, aspru, fără impurităţi din argilă, iar clorura de sodiu să fie un amestec de particule fine şi mai puţin fine (pana la 7 mm) şi să nu conţină bulgări.Totuşi, sarea aceasta nu mai are efect la temperaturi sub -9°C. Amestecată cu apă (saramura), nu este recomandată decât la peste – 3°C. Singura soluţie viabilă la temperaturi scăzute precum cele din această iarnă este clorura de calciu, eventual în amestec cu material antiderapant.
În cazul societăţilor sau instituţiilor publice care deţin hidranţi exteriori sau interiori, pe timpul sezonului rece, aceştia trebuie menţinuţi în permanenţă în stare de funcţionare şi de aceea:
- pe timpul iernii, după fiecare ninsoare, se înlătură depunerile de zăpadă de pe cutiile hidranţilor şi se realizează facilitarea accesului către aceştia;
- se verifică ca zăpada să nu fie depozitată pe hidranţii exteriori şi aceştia să nu fie acoperiţi sau blocaţi de autovehicule şi se va avea în vedere accesul facil către celelalte componente tehnice cum sunt: staţiile de transformare a curentului electric, staţiile de gaze din incintă sau alte echipamente care ar putea produce o situaţie de urgenţă;
- degajarea zăpezii de pe acoperiş trebuie executată manual, fără lopeţi sau unelte metalice pentru evitarea perforării membranei de protecţie a acoperişului, străpungerii unor elemente prin care ar putea trece cabluri electrice sau elemente de susţinere a acoperişului; ţurţurii formaţi trebuie îndepărtaţi cu respectarea normelor de protecţie a muncii, pentru a nu produce accidentări trecătorilor.
- se asigură ancorarea firmelor şi panourilor luminoase, precum şi scoaterea lor din funcţiune pe timp de vânt puternic şi viscol.
- angajaţii trebuie să fie instruiţi să intervină imediat în cazul producerii unui incendiu pentru că autospecialele pompierilor ajung mai greu, datorită stării drumurilor în sezonul de iarnă.
Inspecţia de Prevenire a ISU Alba
