De ce căutăm aprobări pentru gesturile noastre, de parca ar trebui să existe tot timpul un controlor sau cineva care să valideze ceea ce facem și să ne împartă faptele, în bune sau rele?… de fapt, atunci când ai o credință proprie, a ta… faci lucrurile așa cum îți dictează ea… ceilalți nu au decât să o constate, să o aprecieze în funcție de propriile credințe și să o respecte… dacă te pliezi pe credințele majorității, din frica de a fi stigmatizat pentru că ai altă părere sau fiindcă nu ai suficientă încredere în tine… vei sfârși căutând tot timpul aprobări în jur… și ce să vezi… dacă ele nu apar, și tu vei rămâne amorf și inactiv și te vei duce acolo unde te duce curentul majorității… asta te va scuti să gândești prin prisma propriilor credințe și nu te va pune în fața unor dileme existențiale profunde… dar în mod sigur nu vei crește în proprii tăi ochi și vei rămîne la fel ca și ceilalți… ceea ce de fapt, își doresc și îți doresc…
