Atunci când faci alegeri, în mod natural nu poți mulțumi pe toată lumea… cei mulțumiți vor găsi argumente pentru, iar cei nemulțumiți, argumente contra alegerii făcute de tine… se vor găsi tot timpul avocați ai acuzării care să pretindă că îți cunosc mai bine resorturile intime și care știu ei ceva despre pretinsele tale motivații ascunse… Atunci când ești copil, alegerile tale nu constituie o preocupare prea mare pentru nimeni… totul este pus pe seama inocenței vârstei… maturitatea vine la pachet cu necesitatea de a lua decizii care te afectează nu doar pe tine, ci și pe alții… și din această cauză unora le devii simpatic, iar altora antipatic… Unele decizii le poți explica și altele nu, unele păreri ale tale vor stârni multe controverse și mirare, acolo unde te aștepți mai puțin… cel mai tare doare să vezi când deciziile tale nu sunt considerate un atribut al personalității tale ci o preluare partizană și în folos propriu al altor păreri… Ceea ce înseamnă că ești redus, dintr-o dată, la stadiul de imitator și nu ți se acordă beneficiul de a avea o părere proprie… mai ales atunci când intri în coliziune cu părerea majoritară a cercului tău de apropiați… Asta înseamnă că trebuie să-ți asumi și victoriile și dezamăgirile cu aceeași relaxare, pentru că indiferent de ceea ce se întamplă în jur, doar tu îți trăiești propria ta viață și e mai mult decât complicat să îți explici și să motivezi fiecare pas… și veșnic va exista cineva care să întrebe… de ce? fără să fie mulțumit cu explicația ta firească… de aceea!!!
