Mă urmărește zâmbetul lui, prietenos și cald, de om care își făcea bine treaba… era unul dintre cei mulți care nu ies în evidență, dar prin intermediul cărora se mișcă angrenajul în care se mișcă viețile noastre într-o direcție spre care nu ne dăm întotdeauna seama… Eram obișnuit să îl întâlnesc la intervale regulate de timp, când alimentam cu carburant autoturismul… un om ca noi toți, care își făcea datoria pentru care era plătit și încerca să facă față greutăților fără să se plângă prea tare… Un om care știa câte puțin din istoria fiecărui om care trecea pragul locului unde lucra, pentru că asta fac oamenii obișnuiți, atunci când nimeni nu își dă seama de asta… ne ajută să facem lucruri normale, în așa fel încât totul să decurgă normal!! Ne întâlnim pretutindeni cu ei… la piață, la supermarket, la benzinării… peste tot acolo unde surâsul lor ne asigură că rutina noastră se desfășoară în mod normal și nu este pusă în pericol de nimic!!! Dar dincolo de nerăbdarea noastră de a trece mai departe prin punctele obligatorii ale existenței noastre de zi cu zi… există o poveste de viață în spatele fiecărui zâmbet cu care suntem întâmpinați… există bucurie și speranță, există monotonie, există zile bune și zile mai proaste și într-o zi, chiar atunci când avem mai multă nevoie de zâmbetul omului care ne întampină în mod obișnuit… auzim că destinul lui s-a frânt și realizăm dintr-o dată că știm prea puține lucruri despre omul obișnuit care ne asigura confortul obișnuit într-o zi obișnuită din viața noastră care se scurge în mod obișnuit… Și de abia atunci realizăm cât de obișnuit ni se pare să trecem lejer pe lângă oameni obișnuiți și ce mică e distanța între a fi și a zâmbi și a nu mai fi decât o amintire… a unui zâmbet frumos și cald de om obișnuit să-și facă treaba în mod obișnuit…
