Paul, mare poliţist la mall 2 [Paul Blart: Mall Cop 2] la Colours Cinema din 16 aprilie
Avanpremieră – 16 APRILIE
După şase ani în care a asigurat securitatea mall-urilor noastre, Paul Blart şi-a câştigat dreptul la o vacanţă bine-meritată. El se îndreaptă spre Vegas, însoţit de fiica sa adolescentă, care va merge din toamnă la colegiu. Dar securitatea nu-şi ia vacanţă niciodată, iar când datoria îl cheamă, Blart răspunde întotdeauna prezent. În film joacă Kevin James, Raini Rodriguez, Neal McDonough şi Shirley Knight. Regia îi aparţine lui Andy Fickman. Producţia e asigurată de Todd Garner, Kevin James, Adam Sandler şi Jack Giarraputo. Scenariul aparţine lui Kevin James & Nick Bakay. Producătorii executivi sunt Marty P. Ewing, Ben Waisbren şi Jeff Sussman. Directorul de imagine este Dean Semler, ACS ASC. Scenografia a fost asigurată de Perry Andelin Blake, iar montajul de Scott Hill. Designerul de costume este Genevieve Tyrrell, iar muzica a fost compusă de Rupert Gregson-Williams.
PROGRAM CINEMA ŞI REZERVĂRI ONLINE
Rezervările on line/telefonice trebuie achitate cu cel puţin 30 de minute înainte de începerea filmului, în caz contrar ele se vor anula;
După rezervarea a 70% din locuri, rezervările online nu vor mai fi posibile, restul locurilor fiind disponibile la casa de bilete.
Biletele pentru elevi, studenţi, pensionari şi copii sub 10 ani se eliberează în baza unui document justificativ, că de exemplu: carnet elev, carnet student, cupon de pensie, certificate de naştere, etc.
Biletele promoţionale şi voucher-ele(invitaţiile) nedatate se supun condiţiilor de disponibilitate a locurilor;
După rezervarea a 70% din locuri, rezervările online nu vor mai fi posibile, restul locurilor fiind disponibile la casa de bilete. O rezervare poate fi făcută pentru maxim 4 locuri. Dacă se doresc mai mult de 4 locuri, acestea vor trebui achiziţionate direct de la casierie.
Rezervarea va fi valabilă până cu maxim 30 minute înainte de începerea filmului. Cu 30 minute înainte de începerea filmului, sistemul electronic de gestionare al biletelor va anula automat toate rezervările pentru care nu s-au achiziţionat bilete iar locurile respective vor fi puse la vânzare.
Vă rugăm să achiziţionaţi în timp util biletele pentru a evita aglomeraţia la casa de bilete.
Au trecut şase ani de când Paul Blart a devenit faimos pentru salvarea mall-ului West Orange Pavilion. Deşi lucrurile s-au mai schimbat, poţi să contezi şi acum pe Blart, care ştie întotdeauna ce e cu adevărat important. “El ia în serios securitatea,” spune Kevin James, haiosul actor care i-a dat viaţă îndrăgitului personaj. “Aşa cum spune Paul, ‘Nu eu am ales securitatea, ci ea m-a ales pe mine.’ Să fim cinstiţi – drumul va fi anevoios şi va avea întotdeauna obstacole, iar Blart va mai greşi din când în când, dar el nu se va dă niciodată bătut – iar asta îl va face să câştige până la urmă.”
În Paul, mare poliţist la Mall, eroul primeşte în dar o vacanţă: pentru că a făcut sacrificii ca să asigure securitatea clienţilor, el a primit o excursie gratuită la un simpozion pe teme de securitate, în Las Vegas. Toată lumea îi spune lui Blart să se relaxeze şi să se odihnească, dar securitatea nu-şi ia niciodată vacanţă… iar când Blart descoperă o ameninţare la adresa securităţii hotelului, gardianul cel mai iubit al Americii e gata să intervină fără cea mai mică ezitare.
“E uşor să râzi de un tip ca Blart,” spune James, “dar cred că noi toţi ne dorim ca el să iasă victorios şi să salveze situaţia. Când Blart află de problemele de la hotel, el se aruncă în foc fără să clipească. Nu s-ar putea bucura de vacanţă ştiind că se petrec lucruri rele în jurul său pentru că aşa e el construit.”
După ce primul film cu gardianul de mall a avut încasări de 183 milioane dolari în 2009, Paul Blart a revenit. James spune că motivul pentru care personajul său a stârnit simpatia spectatorilor a fost faptul că, în ciuda gafelor şi greşelilor lui, el e demn de admirat pentru faptul că reuşeşte să învingă, chiar dacă la început, nimeni nu-l crede în stare. “Spectatorilor le place personajul. Cred că la început ei nu înţelegeau ce vroia tipul ăsta pătrăţos, cu mustaţă, care mergea ca vântul pe o „trotinetă” electrică Segway… dar după un timp ei au observat ce inimă mare avea şi nu s-au mai putut abţine să nu-l iubească.”
“Paul Blart este considerat un perdant prin excelenţă,” explică producătorul Todd Garner. “Spectatorii filmului îl judecă din priviri şi strâmbă din nas gândindu-se la lucrurile pe care el nu le-ar putea face. Dar Paul poate să le facă pe toate – el are talente ascunse pe care şi le scoate la iveală când lumea are nevoie de el. El este eroul care ne trebuie şi eroul pe care-l merităm.”
La cârma acestei urmări se află Andy Fickman. “Unul dintre filmele favorite ale fiului meu este Paul Blart: Mall Cop, aşa că atunci când a auzit că aş putea să realizez eu urmarea, s-a entuziasmat grozav,” spune regizorul. “Îmi plac personajele, iar sufletul acţiunii este Kevin James, care rămâne actorul meu favorit, pe care l-am iubit atât în prezenţa camerelor de filmat cât şi în particular.”
Cei care-l însoţesc pe Kevin James în actuala aventură sunt: Raini Rodriguez, care e fiica lui Blart, Maya, şi Shirley Knight, care joacă rolul mamei sale.
Filmul Paul Blart: Mall Cop a fost primul film în care a jucat Rodriguez. La vremea aceea, ea avea 14 ani şi juca doar de câţiva ani. Acum, ea are 19 ani şi apare regulat în serialul Disney Channel, “Austin & Ally”. “Mă bucur să joc şi în urmarea filmului Paul Blart: Mall Cop, iar în Vegas pot să spun că am avut parte de distracţie maximă. Nu mă pot plânge de asta,” spune ea.
În acest al doilea film, spune Rodriguez, “Paul o ia pe Maya cu el într-o vacanţă de familie. Ceea ce el nu ştie e faptul că ea a fost acceptată la UCLA, dar n-a avut încă curajul să-i spună, pentru că asta înseamnă că va pleca de acasă. Deci aceasta va fi vacanţa lor de despărţire, când se vor relaxa, iar ea îi va putea da vestea mai uşor.”
Bineînţeles ca Maya e fanul nr. 1 al tatălui ei. “Suntem din neamul Blart,” exclamă Rodriguez. “Trebuie să fim uniţi şi astfel vom putea rezolva orice problemă.”
În timp ce se află în Vegas, Maya se întâlneşte cu Lane, interpretat de David Henrie. Rodriguez spune că şi această relaţie arată că ea se maturizează. “Noi trăim un moment mai special împreună, iar de-a lungul filmului tot flirtăm unul cu altul, dar lui Paul Blart nu-i prea convine asta pentru că ar însemna să accepte că fiica lui a crescut si a devenit independentă,” spune ea.
Rodriguez şi Henrie se cunosc de câţiva ani. Când ea avea 12 ani, iar el 16, Rodriguez îl plăcea şi s-a fotografiat cu el. Ea a regăsit poza când producătorii i-au cerut să aducă poze vechi de pe platourile de filmare. “Era frumos pe vremea aceea şi mă bucur că e încă frumos şi acum,” recunoaşte Rodriguez. “Este un gentleman. Timp de jumătate de film, noi suntem împreună, iar asta a fost minunat. E un tip grozav!”
Sentimentul e reciproc: “Raini e o fată dulce şi spumoasă,” declară Henrie. “Ea face tot timpul glume. E iute la minte şi extrem de afectuoasă. Nu poţi să nu zâmbeşti când te afli în preajma ei!”
Neal McDonough a primit rolul lui Vincent Sofel, geniul răului care ameninţă hotelul. Este un rol comic cum n-a mai avut până acum. “Când faci roluri dramatice şi te duci acasă, scapi greu din pielea personajului. Când joci un rol comic, te distrezi toată ziua – abia aştepţi să revii pe platou a doua zi,” explică el.
Una dintre metodele prin care realizatorii i-au accentuat lui Vincent nebunia a fost prin intermediul aspectului său exterior: McDonough a purtat o lentilă de contact maro peste unul dintre ochii săi proverbial de albaştri. “N-am mai purtat până acum lentile de contact – şi toată lumea ştie că am ochii albaştri,” spune el. “Realizatorii au vrut să am un ochi maro-roşcat. Deîndată ce m-am văzut în oglindă cu ochiul meu cel nou, personajul meu s-a schimbat. Este un tip care chiar arată sărit de pe fix.”
Secvenţa lui favorită – pe care McDonough o denumeşte “momentul OK Corral” – este punctual culminant al filmului, când Vincent şi Blart se află faţă în faţă, în mijlocul unui hol imens. “E ca într-un Western,” exclamă el. “Ambele personaje sunt extrem de serioase. E o scenă mortală! E una dintre secvenţele mele favorite din toată viaţa mea de actor.”
Distribuţia de la hotel este completată cu Daniella Alonso în rolul Divina Martinez, directorul general al hotelului, şi Eduardo Verástegui în rolul Eduardo Furtillo, şeful pentru problemele de securitate ale hotelului.
“Divina e stăpână pe ea şi foarte competentă,” spune Alonso, “dar Paul Blart o învârte de degete.
Despre personajul lui Eduardo Furtillo, şeful securităţii, Eduardo Verástegui afirmă, “La început totul se învârte în jurul lui. E cam egoist, foarte arogant şi îngâmfat. El se crede „ultima sticlă de cola din deşert”. Şi atunci apare Paul Blart care rezolvă situaţia şi ne dă nouă tuturor o lecţie. El va recunoaşte faptul că Paul Blart este un adevărat erou.”
Verástegui spune că la început, rolul din acest film a însemnat o provocare – dar o provocare pe care a fost ajutat s-o treacă cu bine. “Engleza nu e limba mea maternă,” recunoaşte el. “Vă puteţi imagina la ce provocare am fost supus eu , ca actor – nu numai că filmul e în engleză, dar mai e şi comedie. Simţul umorului şi ritmul sunt diferite faţă de cele din Mexic. Dar m-am lăsat în mâinile lui Kevin şi Andy, care m-au ajutat să mă simt liber şi să dau tot ceea ce doreau ei de la mine. Ei au scos din mine nişte lucruri pe care nici nu credeam că le posed.”
PE SEGWAY
Fiecare erou are mijlocul său de locomoţie. Lone Ranger îl avea pe Trigger, vânătorii de fantome aveau un ECTO-1, iar Paul Blart are un sistem individual de deplasare numit Segway.
Bineînţeles că Blart a devenit un expert al acestei maşinuţe electrice, după ce s-a obişnuit cu ea. “La început mergeam cam smucit, de parcă treceam peste hopuri,” îşi aminteşte el. “Nu e ca mersul pe bicicletă, unde trebuie doar sa-ţi reaminteşti – mersul pe Segway trebuie re-învăţat. De câteva ori s-a supărat şi m-a trântit la pământ.”
Dar în scurt timp, James a îmblânzit creatura. “Este ca un cowboy care încearcă să îmblânzească un cal sălbatic…, dacă armăsarul respectiv ar avea două roţi, ar fi electric şi… n-ar fi chiar foarte periculos,” afirmă el.
Totuşi, deîndată ce s-a reacomodat, James a trebuit să facă faţă unei noi provocări. În acest film, pe măsură ce Blart are de a face cu confruntări tot mai mari, el va avea nevoie şi de nişte roţi mai mari. Pe măsură ce evenimentele se precipită la hotel, Blart trebuie să sară în şaua celui mai nărăvaş vehicul de o persoană, care a fost creat vreodată de om. Construit pe dimensiuni mai mari şi dotat cu lumini şi sirene, vehiculul are tot ce şi-ar dori un poliţist de mall modern.
“Dacă Batman ar fi gardian, cu asta ar dori să se deplaseze,” afirmă scenograful Perry Andelin Blake despre „trotineta electrică”. “Noi am realizat-o din oţel şi fibră de carbon, cu tot felul de lumini şi reflectoare care-ţi arată drumul.”
“A fost o invenţie destul de dificilă pentru că trebuia să arate bine, dar să se şi mişte cu abilitate prin tot complexul,” continuă Blake. “Kevin este ahtiat după astfel de maşinuţe, pe care le „călăreşte” cu multă mobilitate. Oricum, „trotineta” noastră arată şi se mişcă grozav.”
“Pentru a-l descrie pe Kevin pe Segway nu-ţi trebuie decât două cuvinte: îndemânare nebunească,” adaugă Fickman. “E mult mai greu decât pare. Dar, ca un atlet ce este, Kevin îşi stăpâneşte foarte bine corpul. Asta îl face să fie un extraordinar comic de expresie fizică. Iar Segway este o sculă incredibilă – sau partenerul perfect de dans – cu care el se afişează fără grijă în public.”
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN VEGAS….
În Paul, mare poliţist de Mall, Blart se confruntă cu o ameninţare mai mare decât cea de la West Orange Pavilion Mall. În timp ce se află în vacanţă, Blart descoperă o ameninţare de securitate la adresa faimoaselor hoteluri Wynn şi Encore, celor două hoteluri luxoase localizate pe Las Vegas Strip. Filmul a fost turnat aproape integral la faţa locului, fiind primul film artistic care s-a filmat acolo. “A fost cu adevărat o experienţă remarcabilă,” spune Fickman. “Te afli într-unul dintre cele mai faimoase oraşe din lume, locuind şi filmând într-unul dintre cele mai spectaculoase cazinouri din lume. În fiecare zi, noi trăiam un vis fosforescent.”
Necesităţile producţiei şi scopurile pentru care a fost creată locaţia au coincis perfect, făcând uşoară alegerea zonei ca platou de filmare. Wynn Las Vegas, care a fost ales de curând printre cele mai frumoase 100 de hoteluri din lume de către Condé Nast Traveler, se laudă cu cele mai fabuloase locuri care n-au apărut niciodată până acum pe marele ecran. Aşa cum spune James, “Nu poţi găsi un unghi de filmare prost în hotelul ăla. Exact asta îl face de nepreţuit. Valoarea producţiei pe care o obţii este ceva incredibil.”
Însuşi Steve Wynn, alături de soţia sa, Andreea, apar în film. “Faptul că i-am filmat pe Steve şi pe adorabila sa soţie, Andreea, a constituit o enormă plăcere—deşi a fost puţin stresant faptul că ei au trebuit să aştepte ceva timp până să înceapă filmarea secvenţei,” explică Fickman. “Amândoi au fost aşa de naturali şi de prietenoşi, încât secvenţa a fost un mare succes.”
Filmul a profitat din plin de detaliile senzaţionale ale locaţiei, prinzând în timpul filmărilor intrările, esplanadele, cazinourile, piscinele care-ţi taie răsuflarea, restaurantele cu multe stele şi spa-urile, cluburile Surrender şi Encore de pe plajă (două dintre cele mai cunoscute cluburi), apartamentele de lux şi chiar vestitul Lake of Dreams, cu cascada lui înaltă de 15 metri.
Deşi a fost o experienţă incredibilă faptul că am filmat la hotel, ceea ce a dat filmului un look spectaculos şi nemaivăzut, producţia a avut de rezolvat o problemă enormă: cum să realizezi filmările într-un hotel deschis clientelei, şi încă unei clientele exclusiviste ? “Cea mai mare provocare a fost să filmăm la Wynn/Encore, care n-au încetat să funcţioneze la capacitate normală, zi de zi,” afirmă Fickman. “Am muncit permanent în interiorul uneia dintre cele mai frecventate destinaţii din Vegas—timp de 24 de ore pe zi şi 7 zile pe săptămână. Indiferent la ce oră vroiai să filmezi, locul era permanent aglomerat.”
Soluţia era flexibilitatea, după cum explică Blake. Producţia programa adesea filmările la ore extrem de matinale, când activităţile nocturne erau deja încheiate, iar cele de zi nu începuseră încă. “Deşi lucram la ore ciudate, adesea a trebuit să lucrăm avându-i pe oaspeţi alături sau chiar în faţa lor. Trebuia să-i lăsăm să se desfăşoare aşa cum şi-ar fi dorit în mod normal,” spune el. “Pe de altă parte, mulţi dintre ei erau încântaţi să se oprească şi să ne urmărească în timpul filmărilor.”
“Am avut un program teribil de lucru,” afirmă James. “Hotelul era aproape plin, noi aveam un program groaznic pentru filmări, dar oamenii de la Wynn au fost extraordinari şi ne-au ajutat să terminăm totul cu bine.”
Pentru momentul culminant al filmului, Blart trebuia să execute o acţiune riscantă de salvare pe acoperişurile hotelurilor, zburând de la turnul Encore, la turnul Wynn. Desigur, această secvenţă a fost realizată cu ajutorul lui „movie magic”; ambele acoperişuri au fost reprezentate pe acoperişul hotelului Encore, având între ele o platformă falsă de unde cameramanii filmau zborul prin aer al lui Blart între cele două turnuri.
Apoi, Blart îl fugăreşte pe infractor printr-o reţea de ventilaţie şi căldură, apoi pe acoperişul hotelului Wynn, creat de Blake tot pe acoperişul hotelului Encore. “Am creat o zonă plină de echipamente de ventilaţie şi căldură, din care trebuia să iasă fum. Trebuia să avem şi o zonă în care Paul se putea ascunde de Vincent,” explică Blake. De asemenea trebuia să facem în aşa fel încât o parte a acoperişului să pară total diferit – pentru că în definitiv era vorba despre acoperişul altui hotel.
Pentru Blake, arta de a proiecta un acoperiş pentru a crea două acoperişuri şi o parapantă între ele, era partea cea mai uşoară. Odată ce realizatorii au ajuns pe platou, a trebuit să treacă la implementare, care era mai grea. “Nu se ştie din ce motiv arhitecţii au făcut ca liftul hotelului Encore să nu urce până sus, la terasă. El ajunge doar până la etajul 63, iar noi trebuia sa urcăm până la 65.” Echipa lui Blake a trebuit să urce toate materialele şi piesele de decor pe scări. “Piesele de decor, care erau destul de mari, unele de 12m iar altele chiar de 25 de metri au fost urcate pe scările sub formă de melc, ca şi cel de-al doilea turn al scărilor sau piesele mari de echipament.” Şi să nu uităm climatul călduros de la Las Vegas. “într-o zi, băieţii au măsurat temperatura de pe acoperiş şi au constatat că erau 42 de grade,” îşi aminteşte el.
“Acoperişul era cea ai grozavă dintre provocări,” adaugă Fickman. “Mai întâi de toate te afli la aproape 300 de metri înălţime; deşi iei toate măsurile posibile de siguranţă – de fapt, eu port încă hamurile pentru înălţime – tot trebuie să fii cu ochii în patru atunci când filmezi. Am filmat mai mult noaptea, în condiţii de vânt, ceea ce a sporit dificultatea. În plus, la Vegas, soarele răsare devreme, deci trebuie să filmezi în mai puţine ore decât ai avea într-o zi obişnuită de filmare. Din fericire, actorii şi echipa erau gata şi vroiau să termine cât mai repede. Ne-am fotografiat chiar cu toţii sus, pe acoperiş.”
VISUL
Una dintre primele atracţii de la Wynn Las Vegas este producţia de divertisment “Le Rêve – The Dream – Visul,” considerată a fi cel mai bun spectacol din Las Vegas de patru ani încoace. Un teatru acvatic cu acrobaţii aeriene, sărituri de la înălţime şi tangou subacvatic, “Le Rêve” reprezintă cel mai bun spectacol de divertisment pe care-l poate oferi Las Vegas-ul – iar Paul Blart reuşeşte să aterizeze chiar în mijlocul lui.
“Este o secvenţă măreaţă,” consideră scenograful Perry Andelin Blake. “E în antiteză cu Paul Blart, iar umorul fizic este poate cel mai bun din tot ce a realizat Kevin în film.”
“Am fost norocoşi că cei din spectacolul ‘Le Rêve,’ de la interpreţii remarcabili şi până la personalul din spatele cortinei, au fost entuziasmaţi de ideea de a juca împreună cu noi,” afirmă Fickman. “Scott Rogers, coordonatorul de cascadorii, a reuşit să-i coopteze pentru unele secvenţe pe unii dintre cascadorii din spectacolul ‘Le Rêve’ – dar n-o să vă daţi seama de asta. Toată lumea s-a străduit să nu lase nici un fel de urme. A fost o situaţie dificilă, care a putut fi realizată cu ajutorul unor mari profesionişti.”
“Aceea a fost o secvenţă grea, dar din fericire pentru mine, am destul antrenament de dans…aşa că până la urmă a fost… un fleac,” spune James.
