De la „Zilele orașului Alba Iulia” la… 10 ediții de FESTIVAL, în Piața Cetății! Un throwback cu povești din culise, dar și cu exclusivități de la ediția aniversară
Alo? Bună ziua, domnule primar! Moga sunt. Marius Moga. Uitați de ce vă deranjez, am o idee și sunt dispus să-mi pun talentul și notorietatea la bătaie, pentru Alba Iulia. Când ne putem vedea?
Se prea poate ca fix așa să fi început povestea Alba Fest, dar ce rămâne sigur este că, da, Marius Moga este nașul, patronul, tătuțul, cum vreți voi să îi spuneți, acestui festival care, în 13-14-15 iunie, ajunge la cea de-a X-a ediție! Zece ediții de când am trecut de la Zilele orașului, o manifestare aproape câmpenească, la un concept, un brand de oraș. El l-a convins pe primarul de atunci, Mircea Hava, că noi, cei lăsați acasă, merităm mai mult și mai bine și că, el, Moga, poate să ne pună festivalul pe roate. Zis și făcut!
Alba Fest 2014, by Marius Moga, așa titrau afișele și ziarele vremii, cu litere de-o șchioapă. Iar pe același afiș, puțin mai jos, traducerea și adaptarea: Zilele orașului, ediția a XI-a, din 30 mai până în 1 iunie. Practic, anul acesta, se împlinesc și 21 de ani de deranj organizat, pentru marele public. În continuare gratuit, în continuare un motiv de ieșeală, și unul dintre reperele turistice de peste an.
Cine a cântat în prima zi, la prima ediție Alba Fest? Loredana Groza, Cătălin Josan, What`s Up, R.O.A., Șuie Paparude, Dj Gojira & Planet H. Vă amintiți cine au fost prezentatorii? Cabral și VJ Oana! Dar a doua zi? Smiley, Andra, Adda, Shift, Ștefan Bănică Jr., CRBL, Liviu Teodorescu, Amna, Paula Seling, Alex Velea, Ruby și a prezentat Cătălin Măruță.
Cum a evoluat Alba Fest în acești ani, ce a fost frumos, ce a fost greu, cine a făcut frumos, cine urât, povești din culise, exclusivități de la ediția aniversară și proiecții de viitor, aflați citind schimbul amical de vorbe de mai jos, dintre noi și reprezentanta echipei de producție și implementare a acestui festival. Echipă care a fost mereu restrânsă. Au fost când doi, când trei oameni. Niciodată – dar niciodată – mai mult de patru. Ei s-au ocupat de toate: prospecție, documentare, negociere, contractare, supervizare, verificare, cărat garduri și scaune, mereu până la epuizare. Mereu acolo. Mereu la dispoziție. (Și nu doar la Alba Fest, ci la toate fest-urile și happening-urile publice din oraș!)
Diana Roman: 1.58 de cm, workaholic. Vrea să treacă neobservată dar, ce muncește ea nu doar se observă și se apreciază, ci se și comentează, bagă de vină, și cu rost și fără rost, și uite așa, la consum, după fiecare Alba Fest trecem și un om. Nu insistă să se vadă pe nicăieri, nici în chip, nici cu numele. Nu vrea fani, nici nu are nevoie. Vrea să iasă evenimentul bine, să fie cât mai multă lume mulțumită și, dacă de expunerea ei „pe persoană fizică” depinde o vizibilitatea mai bună, fie!
Ființa asta mititică ne vorbește de schele, scene, sisteme, înălțimi și variabile, compatibilități tehnice și de sunet, generatoare și alte volumetrii din decorul Alba Fest, acela de care noi nu prea ne sinchisim. Bine, nici nu am prea notat partea respectivă, cu nădejdea că nici voi n-ați fi înțeles, dar fata știe și cu cifrele și cu specificațiile astea… „de băieți” și nu s-ar da la o parte nici de la montat/demontat, dacă s-ar ajunge până acolo. Stă deja cu ochii pe o aplicație de vreme, ceva care îi arată din ce parte bate ploaia, vântul, prin vecini, de unde ar putea veni năpasta peste munca întregii echipe.
Urbea Mea: A fost vreodată prăpăd, meteorologic vorbind, la Alba Fest?
Diana Roman: Nu, prăpăd nu a fost niciodată. A mai plouat, dar au fost ploi de vară scurte. Într-un an a bătut rău vântul, a trebuit să desfacem lateralele scenei în timpul concertului, să nu ne zboare artiștii cu tot cu coșmelie. Am observat la timp, au intervenit responsabili de montaj și a fost bine.
Natura nu ne-a luat niciodată prin surprindere, doar oamenii. Acolo da, mereu am emoții. De exemplu, de decizia unui om a ținut deschiderea circulației auto, în timpul concertului, ce e drept și în plină rupere scurtă de nori, pentru că la scenă se afla un copil care trebuia luat, neapărat, cu mașina și dus acasă, departe de furia naturii. Și uite așa, s-a blocat circulația, iar van-ul în care se aflau cei de la Noaptea Târziu, care urmau să cânte pe scenă, a rămas blocat, undeva la intrarea în cetate. Au luat-o prin ploaie, pe jos. Au sărit gardurile de protecție și au urcat direct pe scenă, la câteva secunde după ce prezentatorul i-a anunțat. Microbuzul l-au lăsat acolo, în drum, cu un coleg de-ai mei la volan. A ajuns și el, după jumătate de oră, atât a făcut din zona catedralei, până în spatele scenei. La țanc, concertul s-a terminat, puteau artiștii să se usuce și să se schimbe de hainele ude. Între timp, copilul pentru care s-a creat tot haosul nu a dorit să plece de la concert, iar ploaia s-a oprit la scurt timp.
Urbea Mea: Dar artiștii, cum sunt ei, artiștii? S-au perindat sute, în cele 10 ediții ale Alba Fest. Vreo pretenție mai fistichie pentru protocol? Un top al celor care au fost cel mai greu de adus?
Diana Roman: Scumpi! Artiștii sunt tot mai scumpi! (râde) Irina Rimes a cântat la noi, într-un an, în deschidere. Costa atunci undeva la 1.800 de euro. Era la început. Am adus-o și ulterior, dar cifra s-a modificat simțitor. S-a lansat la Alba Fest? Nu! Dar prestația de la Alba Iulia a contribuit la creșterea cotei ei de artist. Cel mai greu de adus, și dintre cei mai scumpi, au fost, din ce îmi amintesc acum: Yves Larock, Goran Bregović, Willi Williams și James Arthur. Arthur, când a ajuns, a pus condiția să nu intre primul, altfel nu mai urcă pe scenă. De ce? Era ceva meci la TV! Se grăbea să ajungă în camera de hotel, să vadă meciul! Mno, ce să-i și faci. Microbiștii sigur îl înțeleg. Eu nu l-am înțeles, nici atunci și nici acum. Vorba e vorbă, iar în scris, e deja onoare!
Pretenții nemaiauzite nu au avut niciunii în rider-ul de ospitalitate. Doar într-un an ne-am dat peste cap să aducem un anumit brand de suc fără zahăr, de diferite arome, pentru Bonnie Tyler, dar asta a fost la Sărbătoarea Muzicii. Nu se găsea în România de fel. Dar protocolul e protocol, riști să nu ți se urce vedeta pe scenă. Am rugat un prieten care se întorcea din concediu, din străinătate, să-și umple bagajul cu sucurile respective. Ni le-a adus în timp util și le-a avut Bonnie în back stage. Credeți că a băut vreunul? Nu! A cerut un energizant, zero zahăr. Am sărit în mașină, ne-am oprit la prima benzinărie, am luat 2 și am venit cu ele la cort. „Doar unul, mulțumesc!” Și ne-a întins o doză înapoi. A fost ok, chiar ne-a părut rău că nu am putut să o ajutăm când, noaptea, după ce a ajuns la hotel, ne-a sunat să ne spună că și-a pierdut broșa norocoasă, sub formă de înger. I-ar fi căzut pe scenă sau în culise. Ne-am întors, am căutat, era deja spre dimineață. Nu am găsit-o. Pierdută a rămas. Dacă ați găsit-o voi, dați semn. Poate îi facem o bucurie.
Urbea Mea: Dacă ar fi să poți repeta o ediție, exact așa cum a fost, fără să schimbi nimic, care ar fi aceea?
Diana Roman: Alba Fest 2018. Fără să clipesc. Fiind anul centenar, am avut buget pe măsură, undeva la 1.5 milioane de euro doar pentru evenimente. Și a ieșit senzație. De la scena montată cu spatele la unitatea militară, căreia i-am înlocuit majoritatea geamurilor cu ecrane ce au făcut deliciul publicului, pe partea de lumini, până la artiștii care intrau pe scenă tot pe geam. Patru zile am montat și demontat la ele. Tot atunci am decupat și scena, să salvăm un copac care stătea în calea actului artistic. Copac care avea și el o poveste. Era pus de Marius Moga, pe cheltuiala lui, după ce, la prima ediție am fost nevoiți să tăiem unul, din exact aceeași poziție, pentru a face loc scenei. Da, ediția 2018. Atunci a fost și recordul all times, privind participarea, mai mulți spectatori, decât numără orașul ca locuitori. Pe scenă au urcat: B.U.G. Mafia, Inna, Andra, Smiley, Carla’s Dreams, Paraziții, Antonia, Alina Eremia, Freestay, 3SE, What’s Up, Mira, Feli, Sore, Alex Velea, Vanotek, Nicoleta Nucă, Irina Rimes, JO, Guess Who, FLY PROJECT, Lidia Buble. Da, Alba Fest 2018 ar merita a redo, unu la unu, nu aș schimba nimic.
Urbea Mea: Artiștii sunt tot mai scumpi, cum reușim să păstrăm Alba Fest la un nivel competitiv între festivalurile de gen, dacă bugetul alocat, cu excepția anului centenar, e mai mereu același?
Diana Roman: Sponsorii fac diferența. Unii ne sunt alături încă de la prima ediție. Au venit împreună cu cel care a creat conceptul Alba Fest: Marius Moga. A fost prima lor participare în această calitate la un eveniment din Alba Iulia. Și de atunci au rămas. Lor li s-au adăugat sponsorii locali și alți parteneri naționali pe care ne străduim să îi atragem în fiecare an. Așa se face că și acum, în 2025, contăm pe „veteranii” de la PEPSI și Bergenbier, cărora le mulțumim pentru fidelitate, la fel cum le mulțumim și celor mai nou intrați în echipa Alba Fest, fără efortul financiar al cărora nu ne-am fi putut permite numele care vor urca săptămâna viitoare pe scenă, și mă refer acum la Elit, sponsorul principal al acestei ediții aniversare. Nu îi uit nici pe cei de la Transavia iar, ca parteneri media îi avem pe prietenii de la VIRGIN Radio. În cifre, știu că vrei… Alba Fest 2025, până la ora vorbirii, se calculează cam așa: 60.000 de euro de la sponsori + 500.000 de lei, bani de la bugetul local. Ce intră în banii aceștia? Tot: onorarii, cazare, masă, transport, scenă, lumini, efecte speciale și așa mai departe. De ce nu ne cumpărăm propria scenă? Simt că urmează să mă întrebi. Pentru că se uzează moral echipamentele după maximum 2 ani nu mai sunt compatibile cu mixerele de lumini și sunet ale artiștilor, iar dacă tu, ca organizator, nu ai tehnologia necesară și compatibilă cu aceste sisteme cu care vin artiștii mari, pot denunța contractul și gata-pa, nu mai cântă.
Revenind la reflectoare și becuri, fix ele sunt scumpe, nu schelele. Ecranele, tot ce face experiența vizuală una memorabilă, costă. Să le menții în pas cu tehnologia nu rentează. Nu pentru o administrație publică care nu obține venituri din închirierea lor, și care le-ar valoriza de maximum 2-3 ori pe an. Apoi, ar genera costuri de depozitare, întreținere și montaj. Nu le poate asambla oricine, sunt alpiniști specializați, doar câteva firme în toată țara. Nici nu avem pe plan local. Te rog să mă crezi că, dacă puteam să amortizez cheltuiala cu scena ca să urc bugetul la artiști, o făceam. Și, ca să închei și vis-à-vis de artiști. De ce nu aducem nume care, dacă suntem atenți, cântă doar pe bilet și niciodată la manifestări cu accesul gratuit? Pentru că nu pot să dau pe 45 de minute de prestație cât costă o garsonieră la cheie, într-o zonă bună din oraș!
Urbea Mea: Cum sunt aleși cei care ajung, totuși, pe scena Alba Fest? Am înțeles, contează prețul, dar cum îți faci un playlist de favoriți, până la a vedea cât costă?
Diana Roman: Există un top al celor mai difuzate melodii, la radio, pentru anul precedent. Acolo începe prospecția, de la topuri. Iar discuțiile, fie ele și de principiu, nu pot începe mai devreme de momentul aprobării bugetului local, pentru că nu poți avea siguranța finanțării și nu poți să-i încurci pe artiști. Odată perceput ca neserios, nu mai ai nicio șansă „să-l semnezi”. Or`, în anii în care bugetul s-a votat prin aprilie, multe dintre numele vizate au fost deja contractate. Dincolo de asta, ne străduim să respectăm regula celor 2 ani. Nu aducem de două ori, consecutiv, același artist sau trupă. N-ar fi mai simplu să externalizăm, cu totul, Alba Fest? Să-l cumpărăm, la cheie? Cu siguranță! Dar n-ar fi niciodată la fel de frumos, potrivit și buget friendly. Nu am mai reușit să păstrăm nici standardul și nu am mai putea controla sau influența calitatea. E ca la produsele de cofetărie. Una e să iei tortul de la supermarket, și alta să-i decizi și potrivești tu ingredientele și aromele, într-un produs unic, care să nu semene cu tortul de anul trecut, și nici cu cel de anul viitor.
Urbea Mea: Că veni vorba de viitor. Acum, la aniversare, ce-i dorești festivalului Alba Fest, de ziua lui, cum s-ar spune.
Diana Roman: În primul rând îi doresc să surprindă plăcut și de această dată, începând cu look-ul fresh, dat de ecranele multiple din zona scenei, noutatea pe parte de imagine la scenă, continuând cu afterparty-urile oficiale, care se mută în curtea interioară a Palatului Principilor Transilvaniei. Să sune totul așa cum trebuie, să nu plouă, să nu fie nicio problemă și niciun incident. By the way, forțele de ordine prezente au camere cu recunoaștere facială, dacă vrei să faci scandal, mai bine te scandalizezi pe interior și gata.
Trecând de anxietățile organizatorului, îi doresc să fie tot mai iubit și atractiv, să se transforme și să crească. Să atragă parteneri privați și din zona de spectacol și entertainment. Să strângă și alte micro evenimente în jurul lui, care să sporească farmecul orașului și care să aducă și mai multă lume în Alba Iulia. Să fie un motiv de nerefuzat pentru a ieși din casă, indiferent de categoria de vârstă, și un must-attend pentru turiști. Să se bată sponsorii pe el, iar lista de așteptare pentru artiștii dispuși să cânte în deschidere, absolut gratuit, numai pentru șansa de a fi pe scena din Piața Cetății, să depășească câteva pagini de tabel. Între fantezie și ce este realizabil, iubesc acest festival și îi doresc oameni capabili în echipă, iar pe partea cealaltă, la recepție, un public electrizant! Așa cum am dovedit că suntem, de fiecare dată. Dar și educat. Să înțelegem că backstage-ul este doar pentru artiști. Cortul acela este, pentru o seară, garantul intimității pentru cineva care se află departe de casă, cineva obosit cel mai probabil, de la care se așteaptă o prestație strălucită, sau care își revine după o asemenea prestație. Dreptul la a fi singuri, atâta cer, nimic mai mult. Cei care au energia necesară vin de bună voie la autografe și poze, nu e ok să dăm buzna peste ei. O singură dată am tras cu ochiul în cortul artiștilor, nu mai știu motivul, cred că mi se părea că întârzie cam mult. Era Goran Goran Bregović, ceruse 15 minute de liniște deplină, singur în cort. M-am uitat preț de o secundă, să mă asigur că e bine, că nu se simte rău. Știți ce făcea? Se ruga! Omul se ruga, înainte de a urca pe scenă. Cum ar fi fost ca rugăciunea lui să fie întreruptă de un fan înfocat, fie el și un mai mare din primărie, care a fost oprit de securitate, la gard, dar asta după concertul artistului. Era o firmă externă, de la Satu Mare, efectiv nu a contat pentru ei argumentul: „Eu sunt cutare!”. Asta numesc eu calitatea serviciilor!
Echipa de producție Alba Fest 2025: Diana și Robert Roman + Florin Paven. Retrospectiv, din galeria responsabililor de eveniment au făcut parte: Mihai Coșer și Anca Orzea.
Mulțumiri speciale voluntarilor municipiului, fotografilor care au imortalizat edițiile de până acum, precum și celor câțiva colegi mereu acolo, la garduri, se știu ei care sunt.
Niciodată mai mult de 4, nu de puține ori doar 2 oameni au dus și greul și frumosul din spatele organizării celui mai important eveniment cu public, de peste vară.
Mai mult decât un festival, un brand de oraș: La mulți ani de Alba Fest, Alba Iulia!
