Ca si mulți locuitori ai orașului și ca mulți turiști-din ce în ce mai mulți-mă plimb prin șanțurile și pe pietonalele din Cetatea Alba Carolina.
După cum multă lume știe, în urma unor proiecte europene bine realizate de către administrația locală, Cetatea trăiește o nouă viață, datorită scoaterii la lumină-la propriu dar și la figurat-a frumuseții ei cu ajutorul fondurilor alocate de Uniunea Europeană și nu numai… De fiecare dată cand mă plimb prin șanțurile Cetății întalnesc un cuplu de oameni de vârsta a doua, bine îmbrăcați, care mănîncă semințe de floarea soarelui și scuipă cojile pe jos, în duet… Am trecut o dată, de două ori… de mai multe ori pe langă ei… până când i-am întrebat, politicos, de ce fac asta? După ce s-au arătat foarte deranjați cum de mi-am permis să le tulbur plimbarea, domnul(șic!?) mi-a spus că oricum cojile de semințe se dezintegrează și de ce îmi pasă mie… de parcă eu curăț!? Am rămas fără replică și am mers mai departe, cu gândul la o inscripție din Italia, o țară care are venituri de peste 40 miliarde de euro din turism… a găsi locul curat e o onoare, a lăsa locul curat… e o datorie!!! Și această datorie nu le revine doar celor care administrează-și care ar trebui să sancționeze drastic manifestările de gen-ci și nouă, tuturor… pentru că dacă ne dorim să avem un oraș frumos și plin de turiști, trebuie să avem și atitudinea cuvenită și să le explicăm, celor în cauză… că niciodată nu vor răsări trandafiri…
din coji de semințe.
