V-ați pregătit ghetuțele? Lustruiți bine! Moș Nicolae are de vizitat copii din toată lumea și doar o noapte la dispoziție!

*Vezi obiceiuri și tradiții din țări precum Albania, Bulgaria, Cehia, Curaçao, Malta ori Serbia!

Nume: Nicolae din Mira (cunoscut și ca Nicolae de Bari)   

Data și locul nașterii: circa 280, Patara, Licia     

Cetățenie: Roma Antică                                                              

Etnie: greacă

Ocupație: prezbiter

Patronul marinarilor, negustorilor, arcașilor, hoților care regretă, copiilor și studenților, cunoscut pentru legendarul său obicei de a dărui.

În timp ce noi aranjăm la ușă toate perechile de papuci din dotare (Ce? Nu-i așa?), cu gândul la generozitatea primului moș darnic din an și apoi, gata, la culcare, în alte părți ale lumii se aprind lumânări în pragul casei, ușa se lasă deschisă pentru Moș Nicolae, copii recită, în ajun, poezii, ba chiar pregătesc un morcov și alte recompense pentru calul cu care străbate țară după țară, ținut după ținut. Și asta într-o singură noapte, la noapte!

Se țin petreceri, banchete și festinuri, iar în unele locuri, fiesta durează și câte o săptămână. Se sacrifică oi, porci, se fac procesiuni, toate în cinstea unuia dintre cei mai populari sfinți ai creștinismului.

*Moș Nicolae în Albania – Shën Kolli

În Albania medievală, Sfântul Nicolae era venerat atât de ortodocși cât și de catolici și musulmani. În anul 1700, una din șapte biserici catolice îl aveau ca patron spiritual pe Sfântul Nicolae, fiind cel mai popular în acest sens după Fecioara Maria. De altfel, sărbătoarea dedicată lui încorpora și festivalul pre-creștin al întoarcerii sufletelor celor morți. O oaie era ținută în casă câteva săptămâni înainte de a fi sacrificată și rumenită la proțap, pentru a fi mâncată în ajun, după miezul nopții. În unele locuri, festivalul ținea și o săptămână, nu doar o zi.

În partea de nord a Albaniei, se aprindea o lumânare în pragul casei, iar ușa se lăsa deschisă pentru ca sfântul, împreună cu sufletele celor răposați, să poată intra și să ia parte la petrecere. Capul familiei închina un pahar de raki (un fel de țuică) spunând: „Fie ca Noaptea Sfântului Nicolae să ne ajute!”. În alte locuri se aprindeau trei lumânări, ca protecție împotriva zeităților primitive. Cu cât ardeau mai multă vreme, cu atât mai prosperă avea să fie familia. De aici și un blestem comun în rândul triburilor nordice: „Diavolul să-ți stingă lumânările de Sfântul Nicolae!”.

În timpul conflictelor, de Sfântul Nicolae se încheia acord de încetare a focului, pentru ca sărbătoarea să poată avea loc, nu de puține ori familiile triburilor aflate în divergențe găsind calea de împăcare cu această ocazie. Chiar și acum, sărbătoarea Sfântului Nicolae, cunoscută drept Kerstov de către populația necreștină, este amintită ca zi nelucrătoare, de odihnă.

Astăzi, 30% dintre albanezi sunt creștini, ortodocși și catolici. Catolicii din regiunile nordice încă țin sărbătoarea Sfântului Nicolae. În sate, familiile cresc unul sau doi porci pe care îi sacrifică pe 6 decembrie, îi afumă și îi păstrează pentru festinul de Crăciun.

*Moș Nicolae în Bulgaria – Nikulden

În Bulgaria, sezonul de pescuit se încheie de Moș Nicolae. Ce se pescuiește în această zi se oferă sfântului. Pescarii mănâncă pe mal primul pește prins, înainte să ducă acasă restul. Oamenii merg la biserică, se țin festivaluri, se trag artificii. Crapul este vedeta meselor festive, acesta fiind peștele cu care, spune legenda, Sfântul Nicolae a astupat gaura unei bărci pe cale să se scufunde. Osul în formă de cruce din creștetul crapului se păstrează. Poate fi îngropat, pentru a proteja gospodăria, sau poate fi cusut de bunici pe căciulile copiilor, pentru a-i apăra de cele rele.

Nu se fac cadouri, dar mesele îmbelșugate nu se strâng de fel peste zi, pentru ca orice vecin sau musafir să poată fi poftit la masă. De altfel, pentru mai mult de 100.000 de bulgari, această zi este și ziua lor de nume. Nikolai este al patrulea cel mai popular nume în Bulgaria.

*Moș Nicolae în Curaçao – Sinterklaas

Cu ocazia acestei sărbători caraibiene cu origini în Olanda, Moș Nicolae este așteptat să tragă în portul Willemstad, pe la mijlocul lui noiembrie. Vine din Spania, cu tot cu calul său alb și anturajul de spiriduși negri și colorați. Familiile se adună să-i întâmpine, apoi urmează o paradă în sunet de tobe și trompete. Muzica și dansul sunt o parte importantă a sărbătorii. Pe traseu, ajutoarele moșului le aruncă copiilor bomboane și prăjiturele cu ghimbir și anason.

În săptămânile de după sosirea pe apă a moșului, acesta este văzut prin magazine și resorturi, stând de vorbă cu copiii și împărțind dulciuri. Cei mici își pregătesc papucii la ușă ori lângă șemineu în fiecare seară, sperând să găsească bomboane în ei în toată dimineața, pentru că Sinterklaas zboară pe desupra caselor în fiecare noapte. În ajunul zilei de 6 decembrie, lasă afară o găleată cu apă și un papuc umplut cu morcovi ori fân pentru calul alb al moșului. Dacă au fost cuminți, papucii se vor umple de cadouri. Dacă au fost neascultători, spiridușul negru al moșului i-ar putea băga în sac și duce înapoi în Spania.

*Moș Nicolae în Cehia – Svaty Mikuláš

În Republica Cehă, cea mai populară sărbătoare din perioada de Advent a fost și este ziua Sfântului Nicolae, mult îndrăgit de copii. Dacă înainte vreme aceștia primeau mere, nuci și dulciuri, în zilele noastre primesc ciocolată, mașinuțe de jucărie și alte mici cadouri.

Pe o sfoară groasă, aurită, Sfântul Nicolae este coborât din cer de către îngeri. Are la el un coș mare cu mere, nuci și bomboane și este însoțit de un diavol care vrea să-i ia cu el pe copiii obraznici și de un înger care le ține partea acestora din urmă. În data de 5 decembrie, străzile Cehiei se umplu de îngeri cu aripi de hărtie și de demoni care zornăie lanțuri, mereu în compania moșilor Nicolae, îmbrăcați în robe de episcop. Dacă în vechime copiii erau chestionați din Biblie, acum moșul îi întreabă despre comportamentul lor de peste an, nu de puține ori micuții fiind iertați cu o poezie sau un cântec. Peste noapte, copiii cuminți primesc în ghetuțe sau ciorăpei tot felul de bunătăți, iar cei obraznici se trezesc cu cartofi stricați ori cărbuni.

*Moș Nicolae în Malta

Fiecare comunitate din Malta îl sărbătorește pe patronul bisericii locale cu o fiesta puternică, ce durează de la o săptămână la nouă zile. Pricipala manifestare didicată Sfântului Nicolae în Siggiewi are loc de din ultima zi de joi a lunii iunie, până în ultima duminică. Biserica Sfântul Nicolae de Bari este frumos decorată și luminată, înăuntru și pe din-afară. Întreaga localitate, cu case cu tot, este decorată cu ghirlande, bannere și steaguri, locuitori din toată Malta fiind așteptați la sărbătoare.

Fanfare mărșăluiesc pe străzi și cântă toată săptămâna, competiția între ele fiind acerbă. Nu lipsește mâncare, la chioșcuri fiind de vânzare înghetață, hot dogs, burgeri, kebap, cipsuri și altele. Dulciurile speciale din aceste zile includ nuga și curmale în aluat.

Toată săptămâna au loc procesiuni: cu moaște, cu statui, novene, slujbe solemne. În seara zilei de sâmbătă, înainte de sărbătoarea duminicală, are loc o procesiune impresionantă, fanfarele mărșăluind pe străzi, iar la final toată lumea se bucură de un fastuos joc de artificii.

Duminică, statuia Sfântului Nicolae este scoasă din biserică și se pornește cu ea în procesiune, în acordurile acelorași fanfare. De pe margini, spectatorii trag confetti și aruncă cu flori ori crengi de palmier.

Fiecare localitate din Malta încearcă să aibă cea mai spectaculoasă sărbătoare, organizatorii adunând fonduri importante din donații pentru a putea spori numărul de statui, straguri, bannere, pentru a avea cei mai buni muzicieni și cele mai frumoase artificii.

Chiar dacă aceste desfășurări de forțe au loc în luna iunie, Sfântul Nicolae are parte de un festival și în decembrie. Clubul de fanfară „Saint Nicholas Band” decorează balcoanele din piața centrală, iar după slujba religioasă, se ține un concert în fața bisericii.

*Moș Nicolae în Serbia – Sveti Nikola

Fiecare familie ortodoxă din Serbia are un sfânt ocrotitor și îl sărbătorește cu o tradiție religioasă unică, Krsna Slava, un fel de Thanksgiving, Ziua Recunoștinței. Sfântul Nicolae este atât de popular încât există o vorbă în Serbia, pe 6 sau 19 decembrie, „jumătate din țară își sărbătorește patronul, cealaltă jumătate merge în vizită la cei care sărbătoresc”. Este, așadar, o zi foarte importantă pentru sârbii ortodocși.

De pe masa de sărbătoare nu lipsesc: o icoană a Sfântului Nicolae, o lumânare aprinsă, coliva și colacul, vinul roșu și nici preotul care să binecuvânteze masa și mesenii. Se mânâncă doar pește, carnea și laptele fiind interzise în postul Crăciunului. Lumânarea nu se suflă ci se stinge cu vin, apoi paharul este trecut pe la fiecare mesean pentru a bea o picătură, ca simbol al unității familiei și a credinței.

În ajun de Moș Nicolae, copii pun un papuc pe pervaz iar dimneața găsesc în el fructe deshidratate, nuci, mici jucării și rechizite pentru școală. Cei obraznici găsesc o ceapă (posibil degerată). De asemenea, există obiceiul de a muia grâu în apă, pe o farfurioară, cu o lumânare în centru. Până de Crăciun, grâul răsare și e verde și frumos.

Sfântul Nicolae este considerat a fi și protectorul regilor Serbiei, peste 600 de vechi biserici ortodoxe de aici purtându-i numele.

Surse: www.stnicholascenter.org, wikipedia, Daniela STOIA