VIDEO: Actorul Mihai Călin, la „Povești” cu albaiulienii. „E datoria actorului să nu scape piciorul pe pedală, pe pedala de accelerație…”
După ce marți seara s-a aflat pe scenă, jucând în piesa „Ținutul din miezul verii”, miercuri, actorul Mihai Călin a fost prezent la Cafeaua cu tâlc și le-a împărtăși celor prezenți o parte din emoțiile lui și puțin despre „Orchestra Titanic”, spectacolul ce se va juca în această seară și din a cărui distribuție face și el parte.
Spectacolul „Ținutul din miezul verii” a fost o adevărată surpriză pentru publicul albaiulian, aplaudat minute în șir, și asta pentru că a meritat. Actorii au luat din emoțiile publicului și viceversa și asta a făcut ca seara să fie una memorabilă. Despre ce s-a întâmplat pe scenă și cum s-au simțit actorii, ne-a povestit actorul Mihai Călin, la o cafea.
„Eu am un rol secundar acolo, nu e de mare amploare. Am simțit în vreo două momente chiar mai puternice emoțiile decât le simt de obicei. Asta și pentru că e un loc noi și au fost mai proaspete unele chestii aseară. Un loc nou îți dă așa o mai mare grijă, mai mare atenție puțin. A fost foarte greu din punctul acesta de vedere. Am simțit în vreo două momente emoții mult mai puternice (…). Eu am simțit și actorii, pe ceilalți că a fost așa ca un eveniment. De-asta poate directorii de teatru trebuie să înțeleagă că e foarte important să și pleci cu spectacolul undeva. Ca să îți fie văzute producțiile, de ce nu, să te afirmi în țară, să știe ce faci tu ca teatru, ca și colectiv, dar și pentru experiența actorilor, pentru că pentru actori e o chestie, un eveniment, nu ști cum va reacționa publicul și ieși puțin dintr-o rutină. Când joci acasă, oarecum e inerență, chiar dacă tu te pregătești, vrei ca fiecare spectacol să pocnească, să fie strălucitor, la un moment dat ți se așterne, e ca la serviciu, poate exagerez. Când pleci într-un alt oraș te întâlnești cu un alt public și măcar asta îți dă o oarecare grijă să fie lumea mai proaspătă, nu ști cum reacționează”, a spus Mihai Călin.
Dacă spectacolul de marți seara a fost un adevărat succes, cel care se va juca în această seară se anunță la fel de interesant.
Este vorba despre o comedie filosofică și absurdă despre dorința de evadare în iluzie. Într-o gară dezafectată, patru marginali ai societății, patru personaje burlești așteaptă un tren care nu oprește niciodată. În acest sens, piesa ne trimite cu gândul la textul lui Beckett, Așteptându-l pe Godot. Dar, spre deosebire de acesta, aici avem de-a face cu apariția lui Harry și urcarea în tren. Însă, dincolo de această așteptare încheiată, o nouă așteptare începe. Încotro se vor îndrepta? Către ce tărâmuri? Poate spre o Europă a prosperității? Ori un Eden al fericirii eterne? Sau, de fapt, spre marele final? O întrebare dureroasă pe care o ridică Hristo Boicev, cel mai cunoscut și mai jucat dramaturg bulgar al zilelor noastre.
Aflat la a doua întâlnire cu dramaturgia lui Boicev (după Spitalul comunal de la Teatrul Metropolis), Felix Alexa creează un univers de un realism magic, potențat și de excelentul decor al Andradei Chiriac. Unii dintre cei mai cunoscuți actori ai Teatrului Național dau naștere unor nebuni tragici, dotați cu un acut simț al umorului. Un spectacol tragi-comic în care momentele muzicale răsună asemenea acordurilor intonate de orchestra de pe Titanic, în timp ce vaporul se scufundă. Și ce poate fi mai ironic și mai absurd decât să auzi, în ultimele clipe ale vieții, sonoritățile vibrante din Oda bucuriei?
„E fain spectacolul din seara asta, e să zic așa, o comedie despre așteptările noastre mai mari sau mai mici, despre speranțele noastre. Așa văd eu lucrurile. Este despre ce facem sau mai de grabă nu facem pentru a ne împlini speranțele (…). Spectacolul din seara asta invită publicul să nu-și dorească decât să râdă și pentru o oră jumătate să se simtă bine, să uite de lucrurile din viața lor și apoi să uite, să revină la viața cotidiană. Practic asta este menirea artistului, să zguduie puțin oamenii ca mai apoi să aibă o viață mai frumoasă. Aici o să vedeți niște looseri, niște ratați care așteaptă ceva, așteaptă un tren să vină să îi ducă undeva unde totul e mai frumos, mai bun, mai bogat, mai adevărat, în care să-și împlinească visele, să ajungă cineva și lucrul acesta nu se întâmplă”, a spus actorul Mihai Călin despre acest spectacol.
Întrebat fiind de datoria actorului față de public, Mihai Călin a răspuns foarte concis: „E datoria actorului să nu scape piciorul pe pedală, pe pedala de accelerație pentru că e foarte simplu, ușor, ca atunci când ai succes la public sau simți că publicul râde și practic în momentul acela simți că publicului îi place de tine să nu te lași pe panta asta.”
Cei interesați de spectacolul ce se va juca în această seară pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, trebuie doar să ajungă la ora 20.00 acolo.
