De la neamaipomenitele bijuterii din aur pur la diafanul filigran din fir de platină, orice poate deveni realitate în atelierul bijutierului Victoria Geutskens din Alba Iulia!
*Cum putem deosebi filigranul cel adevărat de cel de fabrică, cum curățăm bijuteriile și de ce își schimbă culoarea și, până la urmă, care sunt singurele metale prețioase din lume și cum s-au format ele, am aflat chiar de la ea
Într-o casă din Alba Iulia, într-o cameră aparent ca oricare alta, nici prea mare, nici prea mică, două mâini de femeie fac minuni! Minuni din platină, aur și argint! Este vorba despre Victoria Geutskens, singura femeie bijutier din România anilor `80, plecată imediat după Revoluție în Olanda, pentru ca în 2007 să aleagă Alba Iulia, destinație preferată pentru a începe o nouă etapă din viață, de această dată acasă, în țară.
De o modestie ieșită din comun, fără a pierde însă nimic din prestanța profesionistului într-un domeniu aproape îngropat în istoria de aur, și la propriu și la figurat, a Ardealului aurifer, Victoria Geutskens a pus de atunci Alba Iulia, Alba și România în gura multor gulere scrobite și nu numai. Așa a înțeles Victoria Geutskens să promoveze nu doar tradiția școlii românești de bijutieri, ci și motivele noastre tradiționale, transpuse în bijuteriile create de ea, la pachet cu locul din care a ales să vorbească lumii despre noi, despre aurul Apusenilor, despre meşteșug, talent și manufactură.
În anul 2015 devine primul bijutier din România care a reușit să realizeze bijuterii din aur pur, despre care s-a spus mereu că este prea moale pentru a fi prelucrat într-o bijuterie care să poată fi și purtată. La marchează ca atare la ANPC, autoritate de la care obține, în scris, confirmarea că, până la ea, nu a mai solicitat nimeni marcarea unor piese cu puritatea de 999 la mie. Spre comparație, aurul de 14k, cel mai răspândit în magazinele de bijuuri de la noi, are o puritate de 585 la mie! De altfel, nici prin bătrâna Europă nu s-au circulat bijuterii din aur pur, marcate ca atare, prin urmare cu atât mai mare cinstea pentru noi, cei care le-am văzut prima dată expuse aici, în Alba Iulia, la Muzeul Unirii.
Reușita Victoriei Geutskens s-a viralizat destul de repede, astfel încât, la scurtă vreme, colecția de bijuterii din aur pur, realizată în micuțul ei atelier, a luat calea Parlamentului European, a Bruxelles-ului, la invitația Renatei Weber, ulterior ajungând până la Ambasada României în Australia și Noua Zeelandă, la chemarea ambasadoarei Nineta Bărbulescu.
După câțiva ani, în 2018, Victoria Geutskens mai îndoaie o dată legile firii bijutierești și creează filigranul din platină. Or, de la sumerieni încoace, de vreo 5.000 de ani, nu s-a mai auzit de așa ceva. Filigranul, această dantelă nemaipomenită, obținută exclusiv manual, se făcea, până la Victoria, din aur și argint, ca metale prețioase. Și în DEX-ul de ediție recentă apare așa: „o lucrătură artistică de giuvaergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele”. Valoric, dintre metalele prețioase, platina este pe primul loc. Nu figurează încă în DEX, înainte de aur și argint, pentru că „îndreptarul” nostru cel de toate zilele vede lumina tiparului o dată la un număr de ani, și pentru că, pentru orice modificare, o comisie de specialiști își dă cu părerea ce și cum. La această comisie au ajuns toate documentele și dovezile, negru pe alb, cum că bijutierul nostru a reușit să obțină dantelă de platină, urmând ca specialiștii în limbă să îndrepte, cu proxima ediție, definiția, astfel încât să fie în concordanţă cu realitatea obținută la Alba Iulia.
Despre platină, aur, argint, despre cea mai nouă creație și ce mai pune la cale, am stat de vorbă recent, în atelierul magic al Victoriei.
Urbea Mea: Vorbeam mai devreme despre sumerieni, cum de nu au fost ei cei care să îmblânzească platina și s-o modeleze în tehnica filigranului?
Victoria Geutskens: Sumerienilor le datorăm unele dintre invențiile care au schimbat lumea. Acest străvechi popor al lumii a născocit roata olarului, scrierea cuneiformă, matematica, astronomia, până și sandalele. Dacă ar fi avut tehnologia necesară, cu siguranță ei ar fi fost cei care realizau și primul filigran din platină. Spre deosebire de aur, care se topește la aproximativ 1.330 de grade, platina are nevoie de 3.700 de grade. Sumerienii nu aveau posibilitatea de a trage fir subțire, răsucit, prin urmare, îl aplatizau din loc în loc, vorbesc de aur, pentru că, de altfel, platina a fost recunoscută ca metal prețios mult mai târziu.
Urbea Mea: Care sunt, de fapt, metalele prețioase și ce le deosebește, până la urmă, de celelalte?
Victoria Geutskens: Platina, aurul și argintul sunt singurele metale prețioase recunoscute ca atare în toată lumea. De ce sunt prețioase? Foarte simplu! Nu pot fi reproduse de om, nu sunt nici zăcăminte, să se formeze natural pe sub pământ, sunt praf de stele! La propriu! Metalele prețioase se formează în urma coliziunii stelelor neutronice, care apoi sunt dispersate la viteze uimitoare în univers, unde în cele din urmă formează corpuri cerești, precum planete și comete, împreună cu praful stelar.
Urbea Mea: Nu îmi pot lua ochii de pe această dantelată floare a soarelui și mi se pare incredibil cum, cu puține unelte, a devenit realitate ceva de o acuratețe nespecifică mâinii omului. Cum putem deosebi filigranul de fabrică de cel manufacturat?
Victoria Geutskens: În primul rând nu există filigran de fabrică (râde molipsitor)! Dacă e filigran, e făcut de mâna unui bijutier, dacă e de fabrică, e metal perforat, nimic mai mult. Or` una este să topești platina, să o tragi în filament, subțire ca un fir de păr, apoi să o răsucești și țeși așa încât, din orice parte te-ai uita, bijuteria să arate la fel: aerată, diafană, splendidă. Cum recunoști ceva produs în serie și care vrea să treacă drept filigran? Simplu, îl întorci pe dos! Vei vedea cu ochiul liber că pe spate e placă, placă perforată, nimic din rotunjimile milimetrice ale firului care trebuie să curgă, ca printr-o etamină invizibilă, rezultând fragila alcătuire. Filigranul, așadar, nu poate fi înseriat!
Cât despre floarea soarelui, ea m-a ales pe mine. Ca prin vis, am văzut această bijuterie la gata, iar pe fundal se auzea refrenul unui celebru colind românesc „Raza soarelui, floarea soarelui!”. Nu am mai avut liniște, m-am ridicat din pat și nu m-am oprit decât în atelier, la masa de lucru, iar în două zile a fost gata! Filigran din platină și aur pur, în prag de Crăciun, praf de stele strălucitoare, fără schiță, fără probă, fără nimic. Direct bijuteria!
Urbea Mea: De ce, la purtare, unele dintre bijuteriile noastre se înnegresc, își schimbă culoarea, mai ales argintul, evitat din acest motiv, dar și în cazul aurului am întâlnit persoane care mi s-au plâns de fenomen?
Victoria Geutskens: Argintul este un metal antibacterian, nu trebuie evitat, este foarte frumos și ofertant! De altfel, peste zi, când este destulă lumină, eu consider argintul ca fiind cea mai bună variantă de purtat. Bine, și platina, pentru cine își permite. Aurul merge seara, când lumina e mai difuză, atunci bijuteria de aur este pusă în valoare. De ce se înnegresc? De la ph-ul pielii, ați auzit de cele mai multe ori spunându-se, nu? Da, și de la ph, dar ce nu vă spune nimeni este că, la prelucrare, atât la bijuteriile din argint cât și la cele din aur, se practică aliajul. Pentru a obține o bijuterie de 14k, de exemplu, în aliaj cu aurul pur se pune argint sau cupru, în funcție de nuanța pe care vrei să o obții, dar nimic altceva! Industria folosește însă și zincul, or` zincul, în contact cu pielea, poate da și diverse alergii. De aceea, o bijuterie manufacturată e mult mai „sănătoasă”, dacă vrei. Ca la prăjituri! Știi ce ingrediente pui, nu tu e-uri, nu tu nimic, dacă vrei să fie și bună, nu doar savuroasă și aspectuoasă.
Urbea Mea: Și totuși, cum curățăm corect o bijuterie, fie ea din platină, aur sau argint?
Victoria Geutskens: Bijuteriile din platină și din aur, dacă nu au perle montate sau alte pietre prețioase, se pot fierbe în puțină apă cu detergent de vase. Practic, le degresăm, apoi le ştergem ușor cu un material moale. Nu le punem la fiert și uităm de ele, un clocot este suficient. Atenție însă, argintul nu se fierbe! Bijuteriile din argint se umezesc și se freacă între palme cu puțin bicarbonat, sau cu o periuță, apoi le putem da lustru, tot cu un material molcuț.
Urbea Mea: Ce plănuiți în viitorul apropiat? Ne-ați obișnuit cu exclusivități și premiere, așteptările sunt mari!
Victoria Geutskens: În general nu îmi place și nu obișnuiesc să vorbesc despre nimic din ceea ce mă privește pe mine ori meseria mea înainte să se fi întâmplat. Uneori nici după! (râde) Voi continua, alături de o serie de specialiști, să fac ce am făcut și până acum, diverse incursiuni în istorie pentru a documenta obiecte de tezaur ale României, vizibile cel mult în tablouri, unele fiind descrise doar în texte greu accesibile pentru omul de rând. Scopul fiind acela pe care l-am mai declarat și cu alte ocazii, să încerc să recreez acest tezaur, prin copii fidele, ca îndreptare morală, și nu materială. Obiecte care vor ajunge, ulterior, prin donație, tot în proprietatea statului român și a instituțiilor sale.
Pe alt palier al planurilor de viitor, cele despre care nu am nicio problemă să vorbesc, se află un demers comun, pe care l-am pus la cale împreună cu Simona Frăcăuțeanu, șefa laboratorului de expertiză și marcare a ANPC, de la București. Ne dorim ca, de anul viitor, periodic, să organizăm întâlniri publice, la Alba Iulia, la care oamenii să poată veni și să pună întrebări, să aducă bijuterii la verificat. Multă lume are în casă adevărate comori pe care la plimbă din sertar în sertar și care, de multe ori, sfârșesc la amanet pentru foarte puțini lei. În baza răspunsurilor primite vor putea ulterior să trimită bijuteriile la expertizat, la laborator, pentru a obține documente care să ateste materialele din care sunt realizate și implicit valoarea lor.
