Interviu cu Tudor Stanciu, pentru unii antrenor, pentru alții prieten, iar pentru restul, motivație pură

Interviu cu un culturist care a ales să se construiască pe el însuși, zi după zi, între greutăți, disciplină și sacrificii asumate. Tudor are 32 de ani, este originar din Ocna Mureș, mutat în Alba Iulia de ceva ani buni și este antrenor acreditat IBFF din 2016

Urbea Mea: Privind la parcursul tău, pare că totul a pornit dintr-un impuls interior. Cum a început, de fapt, povestea ta cu sala?

Tudor Stanciu: Nu a fost un moment dramatic sau o persoană care m-a inspirat. A fost o nevoie internă de a schimba ceva la mine — nu neapărat un moment „wow”, ci mai degrabă o chemare din interior spre evoluție. Sala a devenit locul unde am început să mă construiesc — nu doar fizic, ci și mental. De acolo a pornit totul.

„Oricine poate începe, dar puțini rezistă. Diferența o face consecvența.”

Tudor Stanciu

Urbea Mea: Cum arată o zi obișnuită din viața ta? Mulți oameni își imaginează că e ceva glamouros — e chiar așa?

Tudor Stanciu: E departe de glamouros (zâmbește). Ziua mea e structurată strict. Mă trezesc devreme, prima masă e calculată, apoi urmează antrenamentele cu clienții în sală — care încep la 6 dimineața — și antrenamentul meu propriu, care este punctul central al zilei. Mesele sunt programate în așa fel încât să îmi ating necesarul caloric în fiecare zi, fără abateri. Seara înseamnă recuperare: mâncare, odihnă și focus pe ziua următoare. Totul e disciplină, de dimineață până seara.

Urbea Mea: Vorbim mult despre antrenament, dar tu pui alimentația pe primul loc. De ce?

Tudor Stanciu: Pentru că dieta este baza. Fără alimentație corectă, nu există progres real — e simplu. În perioadele de masă, cresc caloriile controlat, pun accent pe calitate și volum. În definire, fiecare gram contează — reduc treptat, fără să pierd masă musculară. Nu e despre foame, e despre strategie. Cei care înțeleg asta fac diferența față de cei care nu înțeleg.

Urbea Mea: Cum te motivezi în zilele în care nu ai chef de nimic? De unde vine forța?

Tudor Stanciu: Sincer să fiu, eu nu am nevoie de motivație — eu sunt motivație pură. Nu merg la sală pentru că am chef. Merg pentru că trebuie. Motivația e fluctuantă, dar disciplina rămâne. În zilele grele, exact atunci se face diferența. Acolo se construiește mentalitatea de campion.

Sala nu e doar un loc pentru mine — e templul în care m-am construit, zi după zi. Tot ce sunt astăzi s-a născut acolo, între greutăți, transpirație și momente în care doar voința mai vorbea. Culturismul m-a format, m-a disciplinat și m-a învățat ce înseamnă să nu renunți, oricât de greu ar fi.

Fiecare repetare a fost o lecție, fiecare zi de antrenament o dovadă că progresul se câștigă prin muncă, nu prin noroc. Am învățat să am răbdare, să fiu consecvent, să mă ridic de fiecare dată mai puternic.

Pentru mine, culturismul nu e un hobby — e viață. E aerul pe care îl respir, energia care mă face să merg mai departe și motivul pentru care mă trezesc în fiecare dimineață gata să dau tot. Nu o să mă opresc niciodată, pentru că sportul ăsta nu e o etapă — e parte din mine. Culturismul nu m-a schimbat doar fizic, m-a șlefuit ca om. Și cât timp voi trăi, o să trăiesc pentru asta.

Urbea Mea: Ai renunțat la multe pentru acest sport. Îți pare rău pentru ceva?

Tudor Stanciu: Am renunțat la multe ieșiri, la confort, uneori chiar și la relații. Programul meu nu e unul „normal” — asta e o realitate pe care o accept. Dar da, a meritat totul, pentru că fără acele sacrificii nu ajungeam unde sunt astăzi. Ceea ce am câștigat nu se compară cu ce am pierdut. Niciodată.

Urbea Mea: Accidentările fac parte din viața oricărui sportiv. Cum le-ai gestionat când au apărut?

Tudor Stanciu: Da, au existat — și nu puține. Dar fiecare m-a învățat câte ceva: răbdare, tehnică, respect pentru corp. Accidentările nu sunt sfârșitul, sunt lecții. Dacă știi să le gestionezi, te întorci mai puternic decât erai înainte. Corpul are o memorie a sa — important e să nu forțezi prostește și să asculți semnalele.

Urbea Mea: Un subiect pe care mulți îl ocolesc în interviuri: suplimentele și substanțele. Tu cum te raportezi la această realitate?

Tudor Stanciu: E o realitate a sportului, și nu are rost să o ignorăm. Dar trebuie abordată responsabil. Mulți văd doar rezultatul — nu văd și riscurile din spatele lui. Eu cred în informare, asumare și, mai ales, în muncă. Pentru că fără muncă, nimic nu funcționează — indiferent de ce folosești. Substanțele nu înlocuiesc dedicarea, niciodată.

Urbea Mea: Competițiile — cum e sentimentul din momentul în care urci pe scenă după luni întregi de pregătire?

Tudor Stanciu: E un sentiment unic, greu de descris în cuvinte. Fiecare competiție are emoția ei, dar momentul când urci pe scenă e cu totul aparte. E rezultatul a luni sau chiar ani de sacrificii, condensat într-un singur moment. Nu există sentiment comparabil — e combinația perfectă între presiune și satisfacție, între vulnerabilitate și forță. Acolo realizezi de ce ai ales să trăiești așa.

Urbea Mea: Trăim într-o epocă a opiniilor. Toată lumea comentează, toată lumea judecă. Cum gestionezi criticile și presiunea socială?

Tudor Stanciu: Criticile vor exista mereu — asta e o certitudine. Dacă le lași să te afecteze, te opresc din drum. Eu le folosesc ca motivație. Oamenii vorbesc oricum, indiferent ce faci sau nu faci — important e ce faci tu, nu ce spun ei. Focusul meu e pe mine și pe progresul meu, nu pe ce crede lumea despre el.

Urbea Mea: Un mesaj pentru tinerii care vor să înceapă drumul în culturism — ce le transmiți?

Tudor Stanciu: Dacă vreți să începeți, începeți corect. Nu vă grăbiți, nu căutați scurtături. Construiți baza — alimentație, antrenament, disciplină. Și mai ales: aveți răbdare. Rezultatele reale vin în timp, nu peste noapte. Drumul e lung, dar merită fiecare pas. Orice este posibil în viață, atâta timp cât crezi cu adevărat în visul tău.