IstorieReportaje

Călător prin Alba: Povestea fiului marelui scriitor Mihail Sadoveanu, căzut pe frontul celui De-al Doilea Război Mondial, înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia

Continuăm poveștile noastre despre istoria locurilor încărcate de istorie din municipiul Alba Iulia, cu cea a mormântului fiului marelui scriitor Mihail Sadoveanu – Paul Mihu, căzut eroic pe frontul celui De-al Doilea Război Mondial, situat în Cimitirul Eroilor din municipiu.

Paul Mihu a fost fiul cel mai mic al scriitorului și a nevestei acestuia Ecaterina, s-a născut în anul 1920 la Iași.

A urmat studiile primare în orașul natal, apoi a efectuat studii secundare la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași unde a fost coleg cu viitorul pictor Ștefan Hotnog și cu viitorul medic psihiatru Paul Cortez.

Și-a continuat studiile la Liceul „Sf. Sava” din București, susținând examenul de bacalaureat în anul 1939, înscriindu-se la Facultatea de Drept a Universității din București.

După doi ani de zile, în 1942, e mobilizat în Armata Română, pentru că cel de-al Doilea Război Mondial mușca, deja, de ceva vreme, din Bătrâna Europă. E trimis la studii, la Școala militară de ofițeri de rezervă nr. 3 din Câmpulung-Muscel.

Participarea la cel de-al Doilea Război Mondial. Mihail Sadoveanu a încercat să-l salveze pentru a nu a ajunge pe front

După absolvirea studiilor militare la 19 iunie 1944 a fost avansat la gradul de sublocotenent (r.), cu vechimea de la 15 aprilie 1944, și repartizat în Regimentul 90 Infanterie.

Marele scriitor Mihail Sadoveanu, a încercat să își salveze fiul să nu ajungă pe front alături de ceilalți soldați, vorbind pentru el să rămână în partea sedentară a armatei.

Când află, Paul-Mihu se răzvrătește. Refuză și cere, imediat, să facă parte din trupele combatante.

Luptele pentru eliberarea părții de nord -vest a Transilvaniei

Actul de la 23 august 1944 îl găsește comandant de pluton. Ca întreaga noastră Armată, întoarce armele și trece de partea Aliaților.

Alături de regimentul său, participă la luptele pentru eliberarea părții de nord -vest a Transilvaniei de sub ocupația Ungariei Horthyste.

În septembrie 1944, participă la luptele pentru eliberarea zonei orașului Turda.

Pleacă într-o misiune dificilă, pe care o coordonează, atacă trupele inamice cu grenade de mână și reușește să aducă prizonieri nemți în pozițiile românești.

Moartea

Pe 22 septembrie 1944, plutonul lui Paul-Mihu Sadoveanu primește ordin să ocupe cota 132 la nord de satul Luna, în județul Cluj.

Suie pe pantele dealului, totdeauna în frunte, spre a da exemplu, dar este întâmpinat de o ploaie de gloanțe.

Înălțimea este cucerită, însă o mare parte dintre soldați piere.

Paul-Mihu Sadoveanu este lovit, mortal, de un glonț, chiar în timpul asaltului, la vârsta de doar 24 de ani.

Înmormântarea în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia

Marele scriitor Mihail Sadoveanu este anunțat de decesul fiul său, în data de 23 septembrie 1944, prin intermediul unei telegrame.

La aflarea veștii triste, Mihail Sadoveanu s-a retras în cameră fără să scoată niciun cuvânt și a stat închis acolo timp de trei zile. A ieșit din cameră abia în dimineața celei de-a patra zile și ar fi spus „ca pentru sine”: „Ardealul merita această jertfă”.

Din cauza distanței mari față de linia frontului și a lipsei mijloacelor de transport, Mihail Sadoveanu și familia lui nu au putut ajunge în zona Turdei pentru a ridica trupul lui Paul-Mihu și a-l transporta la București.

Scriitorul i-a telefonat lui Ionel Pop, prietenul lui de vânătoare de la Oașa, și l-a rugat să se ocupe de înmormântare.

Ionel Pop, imobilizat la Sibiu, l-a trimis pe nepotul său, avocatul dr. Ionel Sava, care a adus trupul lui Paul-Mihu la Alba Iulia și l-a înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

Pentru ale sale fapte de arme, Paul-Mihu Sadoveanu a fost decorat post-mortem cu Ordinul” Coroana României”, clasa a V-a cu spade.

În activitatea literară, Mihu Sadoveanu a scris o singură carte, intitulată „Ca floarea câmpului”, pe care nu a mai apucat să o definitiveze, aceasta fiind publicată postum în anul 1944.

Sursa – foto: Wikipedia și Urbea Mea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă recomandăm și

Back to top button