Cea mai veche stație meteorologică din România ar putea data din 1843, înființată la Alba Iulia
Cea mai veche stație meteorologică din România ar putea fi cea înființată în anul 1843 pe lângă Institutul și Biblioteca Batthyaneum, din Alba Iulia, unde a funcționat până în 1955. Informația este scoasă la lumină, după jumătate de secol, de recent lansatul blog al Bibliotecii Batthyaneum, care prezintă o cercetare publicată în 1967, în revista Apulum, de către doctorul Constantin Bart, care a studiat multe dintre colecțiile deținute de respectiva bibliotecă.
„Această stație a început să funcționeze abia în anul 1843, deci cu mult mai târziu decât biblioteca Batthyaneum și observatorul astronomic (1798). Acest decalaj s-ar explica după unii prin procesul ce a urmat după moartea fondatorului. Adevărat că procesul a durat mulți ani, dar explicația adevărată, cred, e mai degrabă alta și anume lipsa unui personal tehnic și permanent”, se menționează în articolul „Date privitoare la vechea stație meteorologică de la Biblioteca Batthyaneum”, semnat în 1967 de cercetătorul Constantin Bart și postat acum pe batthyaneumblog.wordpress.com.
Potrivit sursei citate, stația de la Batthyaneum a funcționat, cu două-trei întreruperi, mai bine de un secol, până în 1955, fiind pusă în legătură și susținută de Centrul Meteorologic din București din anul 1922.
„Prin această comunicare cu caracter informativ se urmărește a se atrage atenția cercetătorilor asupra a două fapte. Primul, de natură istorică, se referă la existența celei mai vechi stații meteorologice din țara noastră, — stație ce a funcționat mai bine de o sută de ani pe lângă biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Al doilea fapt, contingent cu primul, este de ordin documentar. Aici este vorba pe de-o parte de datele cifrice ce au fost consemnate în cursul funcționării acestei stații, — iar de altă parte de o serie de opere tipărite de autorii din trecut, — opere ce tratează despre meteorologie și astrologie. (…) În tot acest lung interval de funcționare, ea a fost condusă de o serie de profesori de la liceul romano-catolic din Alba Iulia: Carol Veszeli, Jako Aved, Jozsef Koseru și Jozsef Magyarossi. Este meritul lor că s-au putut înregistra de 3 ori pe zi unii parametri, că au întreținut stația cu aparatura necesară, — uneori din fondurile lor personale; că unele din aceste date au fost prelucrate și publicate la Munchen, Viena, Budapesta și chiar în țară’, menționa Constantin Bart, în cercetarea publicată în 1967, reluată acum de blogul Bibliotecii Batthyanem, care-și propune, printre altele, să fie o platformă de dezbatere și o bibliotecă activă, în care cititorii să găsească într-o formă sau alta bibliografii lărgite, cu tot ce au scris cei care i-au trecut pragul.
„Nu lipsește nici „Libellum de medicorum astrologia”, al lui Hippocrate, sau „De judicis astrologis”, a lui Cl. Ptolemeu, cum nu lipsesc nici autorii arhicunoscuți din timpul Renașterii sau de mai târziu, ca: Agrippa, Paracelsus, Cardano, Morinus. Consultarea listei mai indică un fapt semnificativ din punct de vedere istoric și anume: începând cu sfârșitul sec. al XVII-lea, adică de când medicii folosesc termometrul lui Santorio (1626) sau barometrul lui Toricelli (1643), ei renunță treptat la medicina astrologică și acționează pe un teren mai solid. Aflăm, astfel, că se fac de acum observații și înscrieri științifice de date meteorologice, iar în locul almanahurilor astrologice și al horoscoapelor se publică așa zisele Ephemeride physico-medicae”, a precizat autorul.
Potrivit lui Constantin Bart, în publicațiile deținute de Batthyaneum se făcea o corelație pertinentă între diverse modificări ale atmosferei și apariția unor epidemii sau epizootii.
sursa: Agerpress.ro
