FOTO: Apel pentru formarea Gărzilor Naționale din Transilvania, 9 noiembrie 1918, exponatul lunii ianuarie, la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia
Marţi, la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a avut loc vernisajul exponatului lunii ianuarie. Pentru prima lună din Anul Centenarului, reprezentanţii muzeului au ales să prezinte Apelul pentru formarea Gărzilor Naționale din Transilvania, 9 noiembrie 1918.
Anul 1918 a fost un an decisiv pentru români şi pentru România deopotrivă. Primul război mondial a dezechilibrat raporturile de forţă din Europa şi, cel mai mult, a dechis centrului Europei noi căi de afirmare şi decizie. Schimbările dramatice pricinuite de prăbuşirea Imepriului austro-ungar au permis modificări teritoriale şi politice radicale.
Cei patru ani de conflict intens, nemaiîntâlnit ca amploare şi intensitate în istoria lumii, s-a sfârşit iar lumea trebuia să îşi găsească noi drumuri după distrugerile masive de pe toate palierele: teritorial, politic, cultural, uman, tehnologic. Marile puteri învingătoare îşi aveau propriile agende mânate de propriile interese. Statele implicate în război căutau să îşi minimalizeze pierderile iar, cei din tabăra învingătorilor să îşi maximizeze câştigurile. La graniţele acestor interese se găseau şi cei care au primit o şansă nesperată de a-şi proclama autodeterminarea: românii ardeleni, slovacii, cehii, croaţii, sârbii, ungurii.
Prăbuşirea Imperiului austro-ungar crează un vid de autoritate în toată această zonă de care profită firesc şi românii ardeleni aflaţi la graniţa intereselor Ungariei şi a Regatului României. Situaţia era de natură să descurajeze asemenea iniţiative dar, elita ardelenilor a reuşit să se organizeze rapid şi eficient în mai puţin de două luni şi să transpună în fapte idealul unirii cu România.
La începutul lunii octombrie, la Budapesta, reprezentanţii Partidului Naţional Român şi cei ai Partidului Social Democrat s-au pus de acord cu adoptarea unei linii comune de acţiune creând Consiliul Naţional Român Central cu sediul la Arad. Crearea CNRC a însemnat de fapt afirmarea suzeranităţii naţiunii române din Transilvania şi începutul organizării politice şi administrative. Ziarul „Românul”, organul de presă al PNR, a devenit difuzorul deciziilor acestui nou guvern ad-hoc al Transilvaniei.
Alături de CNRC şi mai târziu alături de Consiliul Dirigent, Gărzile Naţionale au fost organisme executive ale Transilvaniei având funcţii diverse de la organizarea apărării publice, asigurarea ordinii şi liniştii, mesager şi organism de implementare a decizilor CNCR organizator al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Este demn de menţionat faptul că dintre cei de delegaţi de la Marea Adunare de la Alba Iulia, 64 au fost gardişti.
De asemenea se estimează că numărul total al gardiştilor a depăşit efectivul de 10.000 de oameni.
La Alba Iulia, structura gărzii s-a organizat având la bază efective majoritar române ale Regimentului 50 Infanterie austro-ungar din oraş, la care s-au adăugat soldaţi reîntorşi de pe front. Instalarea trupei s-a făcut în cazinoul ofiţerilor din cetate. După ce iniţial comanda a fost asigurată de căpitanul inginer în rezervă Ioan Negruţiu, a fost predată căpitanului Florean Medrea, ofiţer activ într-un regiment bosniac cu garnizoana la Viena, venit în concediu la părinţii din Ţebea. Alături de acesta, sarcina organizării Gărzii locale şi-a asumat-o şi dr. Ion Pop. Adjunct a devenit sublocotenentul Gavril Crişan. ca urmare a eforturilor depuse, s-a reuşit să se „improvizeze o armată de 1700 de feciori”, să fie confiscate depozitele de muniţie ale cetăţii, patru tunuri, 30 de mitraliere, mai multe camioane blindate şi circa 30.000 de puşti. Au fost organizete trei cordoane în jurul oraşului pentru a fi evitat un eventual atac ungar dinspre Mureş, Medrea fiind ulterior felicitat pentru modul în care a organizat apărarea localităţii.
Evenimentul a fost organizat de Consiliul Județean Alba, Direcția Județeană pentru Cultură Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.
