FOTO: Convocarea la Adunarea Națională de la Alba Iulia în ziarul „Românul” 1918, exponatul lunii august la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia
Marţi, începând cu ora 11.00, la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia a fost prezentat exponatul lunii august. De această dată este vorba despre Ziarul Românul, din 8/21 noiembrie 1918. Ziarul conţine Convocarea la Adunarea Națională de la Alba Iulia.
La data de 2/15 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central a stabilit ca Adunarea Națională ce avea să decidă asupra soartei Transilvaniei să aibă loc la Alba Iulia. În zilele următoare, presa din Transilvania a preluat și publicat textul convocării. Acesta conține detalii cu privire la modul în care era organizată Adunarea Națională.
La data de 15 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central (organul suprem al mişcării naţionale româneşti la vremea respectivă, cu sediul la Arad) a stabilit ca Adunarea Naţională ce avea să se pronunţe în privinţa statului Transilvaniei să aibă loc la Alba Iulia.
Pregătirea Adunării Naţionale constituante de la Alba Iulia s-a făcut într-un timp scurt. În seara zilei de 14 noiembrie, CNRC a lansat un comunicat prin care făcea cunoscut populaţiei româneşti faptul că tratativele duse în zilele precedente, la Arad, cu reprezentanţii guvernului naghiar, nu au dus la nici un rezultat. În 18 noiembrie, Ştefan Cicio Pop, în numele Marelui Sfat al Naţiunii Române, lansa manifestul „Către popoarele lumii”, prin care se făcea cunoscut refuzul guvernului maghiar de a lua în considerare revendicările româneşti. În acelaşi timp, se sublinia faptul că „Naţiunea română… este hătărâtă a-şi înfiinţa pe teritoriul locuit de dânsa statul său liber şi independent… din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, este hotărâtă a pieri mai bine decât a suferi mai departe sclavia şi atârnarea”.
Începând cu data de 20 noiembrie, era publicat, de mai toată presa românească existentă la vremea respectivă în Transilvania, textul convocării la Adunarea Naţională, conţinând regulamentul pentru alegerea deputaţilor Adunării Naţionale. Textul începea însă cu un apel la trecut, în relaţii cu evoluţiile prezentului: „Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizaţiunii omeneşti a scos şi neamul nostru românesc din întunericul robiei la lumina cunoştinţei de sine…”. În continuare, erau ţesute idei, încărcate de metafore, pe direcţia principiului autodeterminării naţiunilor ce luase o amploare fără precedent în cursul anului 1918, după ce preşedintele american Woodrow Wilson lansase, în ianuarie, celebrele sale 14 puncte.
În continuare, convocatorul trecea la organizarea concretă a Adunării, ce viza, în special modul în are se vor alege delegaţii. De exemplu, fiecare circumscripţie electorală (din totalul de 131 care îşi vor trimite delegaţi la Alba Iulia), trebuia să îşi aleagă cinci oameni care să o reprezinte. În linii mari, se va respecta această directivă, dar vor fi şi destule excepţii de la ea. În total, convocatorul distingea 12 categorii de delegaţi, adunând reprezentanţii celor două biserici româneşti din Transilvania, trimişii societăţilor culturale, ai reuniunilor femeieşti, ai instituţiilor de învăţământ, ai gărzilor naţionale, reuniunilor de meseriaşi, reprezentanţii Partisului Social Democrat şi tinerimea universitară. Delegaţii urmau să reprezinte Transilvania românească în plinătatea ei, cu toate categoriile socio-profesionale, culturale şi religioase prezente, şi cu acoperire teritorială completă. În şedinţa Adunării Naţionale din Cazina Militară, Ioan Suciu, organizatorul principal al evenimentului, a menţionat următoarele date: 1228 de delegaţi (ulterior, în Gazeta oficială apar 1227, incluzându-i pe cei câţiva care sunt mandaraţi de două circumscripţii sau instituţii), 25 de judeţe (în realitate, 26), 130 de circumscripţii (131 după datele publicate ulterior de Gazeta oficială) care au dat 680 de delegaţi (642 după Gazeta oficială). Pe de altă parte, este de menţionat faptul că populaţia românească de pe cuprinsul Transilvaniei nu a înţeles uneori acribia cu care dorea să lucreze CNRC, iar unele localităţi nu au respectat întocmai prevederile Convocării, numindu-şi reprezentanţi dincolo de aceste prevederi şi eliberându-le credenţionale. Ioan Suciu şi echipa de organizare au refuzat însă acestora calitatea de deputaţi titulari ai Adunării Naţionale, cei mai mulţi dintre cei aleşi abuziv fiind trecuţi în categoria membrilor supleanţi ai Adunării.
Consiliul Naţional Român făcea apel, de asemenea, la întreaga populaţie din Transilvania, chemând-o să fie prezentă la cât mai mare la adunarea de la Alba Iulia, pentru a o face părtaşă la deciziile pe care reprezentanţii săi urmau să le ia. Relatările celor prezenţi la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 confirmă prezenţa masivă a populaţiei ardelene, numărul de 100.000 de oameni fiind pe buzele tuturor, deşi, după numărătorile oficiale, cifrele au fost mai mari.
