FOTO: „Tinereţea unui visător” scrisă de Ştefan Dinică, lansată la Alba Iulia în compania prietenilor
Joi seara, începând cu ora 18:00, foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia a fost gazda unui eveniment cultural foarte important. În compania prietenilor şi la un pahar „de vorbă”, scriitorul Ştefan Dinică şi-a lansat volumul „Tinereţea unui visător”.
Nu puţini au fost cei care au dorit să îl felicite pe Ştefan Dinică pentru romanul său şi unii dintre cei prezenţi chiar au luat cuvântul pentru a povesti câteva amintiri pe care le au cu scriitorul şi chiar să vorbească despre romanul său. „Tinereţea unui visător” cuprinde două mari capitole, respectiv „Martor la facerea lumii” şi „Amiaza iubirii” şi după cum spune chiar prietenul scriitorului, Aurel Ştefanachi, acolo „vă veţi întâlni cu personaje şi cu momente frumoase”.
Autorul a preferat să vorbească mai mult despre momentele din copilărie care l-au făcut să ajungă scriitor şi prinul dintre invitaţi care a luat cuvântul penru a vorbi despre Ştefan Dinică a fost scriitorul Ioan Popa. Acesta a ptecizat că „îl încredinţez că nu numia dumnealui nu a fost la grădiniţă, că şi eu am crescut cu aceeaşi vacă de lănţuc, acolo pe pământurile noastre. Dumnealui a avut şansa să devină orăşean mai devreme, dar nu şi-a uitat locurile de unde a plecat. Cam acelaşi lucru ne leagă şi ne face să ne asemănăm în scrisul nostru. Reţin stilul alert cu care dumnealui este dăruit, eu am altă frază, mai lucrată. Cu promisiunea că vom răsfoi cât de curând volumul ce ni l-a oferit, cu gândul că vom găsi acolo aceleaşi pagini plăcute pornite de la viaţa noastră de la ţară, copilărie care nu ştiu cine o mai avea, decât copilul acela crescut cu toate cele ale satului, cu promisiunea că odată şi odată vom rediscuta aceste lucruri, îl felicit”.
Prezent la eveniment, scriitorul Dumitru Mălin a dorit să precizeze cum a început prietenia dintre el şi Ştefan Dinică spunând că romanul urmează să îl citească fiindcă a mai citit alte cărţi de-ale lui şi i-au plăcut. „Să ştiţi că nu obişnuiesc să iau cuvântul decât atunci când mă laud singur, cum zicea dânsul (n.r. Ştefan Dinică), dar de data asta am simţit nevoia să o fac şi nu pentru a lăuda scriitura cărţii, mai ales că pe aceasta chiar nu am citit-o, dar vreau să vă spun ceva care ţine tot de scris şi de viaţa de om, dar mai ales de omenia din noi. Eu îl ştiu de mult pe domnul Dinică, de când am venit eu în Alba, de când era dânsul ziarist. Ne întâlneam, ne salutam, întotdeauna cu destulă simpatie, dar nu cu mare prietenie. Anul trecut însă, la târgul de carte s-a petrecut un eveniment care m-a făcut să rămân cu un sentiment extraordinar faţă de domnul Dinică şi de Alexandru Brad. Eram şi eu acolo în program, trebuia să îmi prezint şi eu cartea şi în spatele meu stăteau domnul Brad şi domnul Dinică, de la 10:00 şi până pe la 16:00 continuu şi mă trăgeau din când în când de mânecă <<Tu când urmezi că noi pentru tine stăm?>>. Cel puţin eu nu aş fii fost în stare să stau pentru cineva anume, nici măcar pentru cei pe care îi iubesc cel mai mult, dacă nu aş fii avut şi eu un program, numai să stau pentru cineva. De atunci spun că sunt prieten cu domnul Dinică”.
Seara nu putea să se încheie mai bine decât cu o epigramă care a smuls râsete de la fiecare dintre cei prezenţi: „Precum trecu calul şi cu gloată de oşteni/Dinică trecu Ardealul şi ajunse la moldoveni/Romanul Martor la facerea lumii l-am citit/Pot spune doar lucruri bune despre el/Însă pe domnul Dinică l-am crezut mai tinerel”.
