FOTO-VIDEO: Inscripția onorifică dedicată Împăratului Caius Vibius Volusianus, exponatul lunii septembrie la Muzeul Unirii din Alba Iulia
Marți, 3 septembrie 2019, ora 11:00, la Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia a fost prezentat exponatul lunii septembrie.
Monumente epigrafice excepționale de la Apulum: Inscripția onorifică dedicată Împăratului Caius Vibius Volusianus de către Consiliul Municipal (Ordo Decurionum) al orașului.
Exponatul a fost prezentat de dr. Radu Ciobanu arheolog în cadrul muzeului.
Monumentul a fost descoperit întâmplător în noiembrie 1970, pe strada Regimentul V Vânători, nr. 156 A, pe terenul lui Ion Hancheș.
Inscripția face parte din categoria monumentelor onorifice – poate fi considerată eventual o bază de statuie – și ca atare presupune anumite elemente specifice de detaliu. De pildă, persoana căreia îi este dedicat monumentul, aici împăratul în cauză, deschide textul și după enunțul numelui apare o listă a demnităților publice pe care le aveau în momentul ridicării monumentului. Așadar acestea sunt, în ordinea menționată în text: mare preot (pontifex maximus), investit cu puterea tribuniciană pentru a doua oară (tribunicia potestate II), părinte al patriei (pater patriae), de două ori consul și o singură dată proconsul. Al doilea element de detaliu specific este identificarea autorității publice care ridică monumentul respectiv, în cazul de față consiliul municipal (așa numitul ordo decurionum). În sfârșit, al treilea element de o importanță locală majoră este titulatura orașului de pe malul Mureșului, anume Colonia Aurelia Apulensis Chrisopolis („orașul de aur” sau „orașul aurului”).
Consiliul municipal al oricărui oraș roman era acest ordo decuriorum despre care amintește textul inscripției. Decurionii trebuiau să întrunească anumite condiții prealabile față de care nu puteau fi desemnați în funcție. Aceștia trebuiau, între altele, să fie cetățeni romani, în vârstă de cel puțin 25 de ani, să nu fi fost condamnați pentru delicte, să aibă o conduită ireproșabilă și să posede o avere de cel puțin 20 000 de sesteți (sumă cel puțin modică). În cele mai multe cazuri averea unui cetățean roman, eligibil ca decurion, trebuia să fie de aproximativ 250 000 de sesteți, în cazul unor metropole. De multe ori decurionii trebuiau să finanțeze din veniturile proprii diverse lucruri de utilitate publică din cadrul comunității de care aparțineau. Echivalerul, ca rang de autoritate publică a acestui ordin al decurionilor la scara Imperiului Roman, era acela al senatului. După cum senatul era autoritatea publică supremă la nivel central, tot așa la nivelul provinciilor, orașele aveau aceste consilii municipale care le administrau.
