(INTERVIU) Viorel Cioflică, sufletul trupei de teatru Skepsis din Alba Iulia: ”Grupul Skepsis este medicamentul pe care îl propun şi a cărui formulă o îmbunătăţesc continuu”

Pasionat și răbdător, a muncit intens șaisprezece ani la dinamizarea vieții culturale a orașului Alba Iulia. Este vorba despre Viorel Cioflică, sufletul trupei de teatru Skepsis, care crede că Alba Iulia poate deveni un oraş adevărat – în care oamenii nu sunt simpli locuitori, ci au conştiinţa de cetăţeni, implicându-se în viaţa cetăţii şi devenind ei înşişi zidurile şi monumentele ei.

Dincolo de organizarea unor spectacole în stradă, a participării la festivaluri naționale și internaționale, alături de Grupul Skepsis, Viorel Cioflică a reușit să așeze orașul nostru pe harta internaţională a evenimentelor de tineret. Despre toate aceste realizări și despre cum vede el viața culturală din Alba Iulia peste câțiva ani, ne-a povestit într-un interviu acordat Revistei Urbea Mea.

URBEA MEA: Cine este Viorel Cioflică? Ce a făcut și cu ce se ocupă în prezent?

Viorel Cioflică: Sunt un tânăr pasionat de artă şi cunoaştere, care pentru mine au fost mereu torţe călăuzitoare pe calea de căutare a sinelui. Am finalizat Doctoratul la Cluj-Napoca îndreptându-mă spre Psihologia Socială, însă acest titlu nu îl consider o adevărată realizare. Realizarea autentică pentru mine a fost relaţia maestru-discipol dezvoltată cu unii din profesorii mei de-a lungul timpului, relaţie profundă, tainică, în care cred şi acum ca şi act educaţional profund.

Mi s-a oferit şansa unor cariere în alte părţi, însă Maestrul meu spunea: nu uita Viorele, omul de valoare cu puţine face multe. Sunt în Alba Iulia deoarece cred că sociologul trebuie să trateze bolile sociale pe care le observă. Cum prima mea datorie e faţă de comunitatea în care am crescut, am formulat un răspuns aici, la problema dezvoltării vieţii socioculturale. Boala pe care o tratez este ignoranţa activă şi rezistenţa la schimbare. Grupul Skepsis este medicamentul pe care îl propun şi a cărui formulă o îmbunătăţesc continuu.

”Grupul Skepsis este medicamentul pe care îl propun şi a cărui formulă o îmbunătăţesc continuu”

URBEA MEA: Cum a început povestea ”Skepsis”? De ce acest nume?

Viorel Cioflică: Povestea cu Skepsis a început în anul 2002 într-o cameră de cămin studenţesc din Alba Iulia, într-o seară în care mi-am convins câţiva prieteni să mi se alăture în încercarea de a pregăti şi susţine un spectacol de teatru pentru mediul universitar de aici. Călătoream mult şi doream  ca viaţa culturală să aibă vitalitatea şi pulsul pe care-l simţeam şi trăiam în alte centre universitare din ţară unde existau trupe studenţeşti cu activitate intensă şi care atrăgeau mulţi spectatori. Oraşul nostru suferea la acest capitol aşa încât ne-am gândit că e timpul ca şi tinerii din Alba Iulia să aibă o trupă a lor. Am început repetiţiile plecând de la puţinul pe care-l ştiam atunci despre teatru, dar şi cu multă dragoste şi dăruire.

La un moment dat ne-am dat seama că ne trebuie un nume pentru grup şi ne-am gândit la un concept care să trimită direct la teatru ca artă şi la lumea studenţilor în care eram ancoraţi. S-au dat idei, am pus diverse variante pe hârtie, dar parcă nici una nu era chiar completă aşa cum ne doream. Cineva a spus „ne trebuie ceva cu skepsis…” şi în momentul acela am ştiut că „Skepsis” e un nume cum nu se poate mai potrivit. În primul rând pentru că acest cuvânt provine din limba greacă, unde înseamnă „înţeles ascuns”, şi în al doilea rând pentru că în argoul tinerilor acest cuvânt era folosit şi cred că încă mai este cu sensul de „cheie” care descifrează un mecanism sau o dilemă. Numele se potrivea de minune pentru că spectacolul nostru nu era o simplă distracţie şi pentru că atunci, ca şi acum, vedeam teatrul ca pe o artă a vindecării şi a revelaţiei, a explorării sufletului, aşa cum era ea la izvoarele ei în Grecia antică. Spectacolul a fost primit cu multă căldură de studenţi, am continuat cu altele, iar „Skepsis” a rămas pentru noi mai mult decât un nume, un principiu guvernator al teatrului pe care-l practicăm.

URBEA MEA: A devenit o trupă emblematică pentru orașul Alba Iulia. Cum s-a ajuns la această performanță?

Viorel Cioflică: Cu credinţă în destinul nostru, cu multă muncă, studiu şi sacrificiu. Pentru că teatrul e un mister, dacă vrei să rămâi adevărat prin ce faci, altfel nu se poate. Alături de colegii mei, am crezut mereu în viitorul trupei noastre şi în potenţialul ei de transformare şi formare. În neşansa oraşului nostru care nu avea o trupă de teatru, am văzut o oportunitate şi o provocare. Ne-am raportat mereu cu modestie la reuşitele noastre şi am fost mereu conştienţi că pentru a trece la un alt nivel, pentru a creşte, trebuie să învăţăm pas cu pas, fără grabă, tainele acestei arte a scenei. Începând din 2006, în fiecare an, trupa noastră a lucrat pe iniţierea şi aprofundarea artei actorului sau regie cu profesionişti ai domeniului din ţară şi din străinătate, lucru care se întâmplă şi în prezent. Am început să participăm la numeroase festivaluri naţionale dedicate promovării trupelor tinere.

Începând din 2009 ne-am simţit că avem suficientă experienţă pentru a ne adresa nu doar studenţilor, ci întregii comunităţi din Alba Iulia. Am iniţiat contacte cu presa locală, am iniţiat parteneriate şi am ieşit cu spectacole în stradă, în mijlocul Cetăţii. Trupa a crescut firesc, natural, ca un copil hrănit din dragostea celor care-l creşteau: actori şi public deopotrivă. Spectacolele au crescut şi ele în calitate şi impact şi trupa a reuşit apoi să se impună ca un reper important în mişcarea de tineret. Am fost din ce în ce mai solicitaţi pentru participări la festivaluri şi evenimente de profil din ţară şi apoi din străinătate. Peste tot pe unde mergem ne asumăm faptul că suntem ambasadori ai oraşului nostru şi ai ţării noastre – nu promovăm doar spectacolele cu care mergem, ci promovăm imaginea oraşului în care trăim. Cred că suntem o trupă emblematică pentru Alba Iulia prin faptul că această trupă s-a născut şi a crescut aici, a izvorât din mijlocul comunităţii şi reprezintă acum, prin succesul ei, un dar nobil pe care tinerii îl dedică Cetăţii.

URBEA MEA: Ce ne spui despre școala dezvoltată în jurul trupei de teatru ”Skepsis”?

Viorel Cioflică: Unul din secretele vitalităţii trupei noastre este faptul că primeşte constant membri noi care trec printr-un program de formare destul de riguros. Trupa reuşeşte să îşi păstreze prospeţimea fără a pierde greutatea dată de anii de experienţă. După 16 ani, în cadrul organizaţiei s-a dezvoltat o veritabilă şcoală în care mai multe generaţii învaţă cot la cot şi se susţin reciproc. Avem grupe de elevi de şcoală generală şi de liceu, studenţi şi tineri adulţi. Unii vin pentru că simt arta actorului ca pe o chemare profesională, alţii vin pentru că simt că prin teatru îşi pot conştientiza şi depăşi frici sau inhibiţii.

E o şcoală cu skepsis, unde profesorul este cel care învaţă cel mai mult de la elevii săi şi unde aceştia descoperă prin teatru adevăruri simple, dar importante, cum ar fi că arta îţi cere să fii sincer şi nobil în creşterea ta, că prin munca pe care o faci cu tine însuţi te poţi autodepăşi, că dacă poţi străluci un moment pe scenă poţi străluci şi în viaţa de zi cu zi şi că nu trebuie să fi un ticălos pentru a reuşi în ceea ce îţi propui. Este o şcoală în care sensibilitatea este cultivată pentru a te face mai puternic, mai atent la lumea în care trăieşti. Arta are acest dat de a ne vindeca şi transforma, iar dacă nu cazi în capcana admiraţiei sinelui, transformarea interioară este autentică şi pentru totdeauna.

URBEA MEA: Povestește-ne despre activitatea de până acum din cadrul vieții culturale a orașului Alba Iulia.

Viorel Cioflică: Dincolo de  rolul de ambasador cultural al oraşului, ne-am asumat statutul de teatru civic, izvorât din interiorul comunităţii, emblematic pentru aceasta şi înţeles ca un loc al întâlnirii şi participării oamenilor la viaţa socială. Pentru noi, Alba Iulia este mereu pe primul loc ca prioritate în toate planurile pe care le facem şi oraşul se poate mândri cu faptul că are o trupă a lui. De la înfiinţare şi până acum ne-am implicat în numeroase evenimente cu caracter umanitar şi am reuşit prin spectacolele noastre să dinamizăm viaţa culturală a comunităţii.

Începând din 2014, principalele proiecte culturale pe care le propunem anual oraşului nostru sunt susţinute de Municipalitate implicând ca şi parteneri diverse instituţii, ONG-uri şi Sponsori. Aş aminti Stagiunea cu Skepsis, care presupune spectacole de teatru şi divertisment pregătite şi prezentate lunar pe întreg parcursul anului; APOLLO – festival internaţional de teatru de tineret, care în 2018 a ajuns la a V-a ediţie şi este considerat a fi printre cele mai bune festivaluri de profil din Europa; ZILELE MEDIEVALE ALE BĂLGRADULUI – festival de artă medievală, un demers mai nou prin care am reuşit să aşezăm Alba Iulia pe harta oraşelor-cetăţi care găzduiesc evenimente de acest gen.

Cea mai mare realizare a noastră este faptul că am reuşit într-un oraş fără un teatru naţional să facem teatrul să prospere ca act cultural şi să câştigăm un public cu o medie de 220-250 spectatori la fiecare spectacol. E un public cu care ne mândrim, care ne obligă şi ne motivează să surprindem mereu prin ceea ce propunem, să evoluăm şi să fim mai buni în tot ce facem.

URBEA MEA: De-a lungul anilor, trupa de teatru Skepsis a participat la nenumărate festivaluri naționale și internaționale. Ce ne spui despre aceste experiențe?

Viorel Cioflică: Nu am crezut niciodată în premii sau distincţii. Da, ne bucurăm când le primim, însă le luăm ca pe aprecieri de moment, pur conjuncturale. În profunzime, valoarea participării la un festival este mai subtilă. Pentru noi nu există rivalităţi şi fiecare festival este o şansă de a ne prezenta abordările teatral, dar mai ales o oportunitate de a studia şi învăţa de la oamenii cu care ne întâlnim. Schimbul de experienţă cu alte trupe din ţară sau din străinătate este esenţial fiindcă ne arată cam unde suntem. Urmărim spectacole diferite şi moduri diferite de a face teatru. Uneori se organizează ateliere sau discuţii în care primim opinii critice asupra spectacolelor noastre de la personalităţi cu experienţă în domeniu, ceea ce este vital pentru o trupă care vrea să crească.

Şi fiindcă cine se aseamănă se-adună, cunoscând mulţi oameni construim punţi şi legături pentru proiecte viitoare. Întreţinem şi dezvoltăm parteneriate cu alte organizaţii culturale din afara oraşului sau cu tineri artişti din ţară şi străinătate şi încercăm să îi aducem apoi la Alba Iulia pentru publicul de aici.

Pentru noi toate aceste ieşiri şi participări sunt şi ocazii în care putem promova potenţialul creator din Alba Iulia şi imaginea oraşului nostru.

URBEA MEA: Ce înseamnă un spectacol reușit? Cât timp se lucrează la un spectacol?

Aş da un răspuns cu skepsis – depinde ce gândim când spunem „reuşit”. La un nivel superficial, un spectacol reuşit este un spectacol la care ai un public numeros şi pe care reuşeşti să îl câştigi, să-l distrezi sau să-l impresionezi prin virtuozitatea ta, ca artist, ca trupă. Asta se poate întâmpla mai des în cazul unei trupe sau actor cu experienţă, fiindcă există fel de fel de „secrete” pe care odată ce le stăpâneşti le poţi folosi într-o reţetă bună. La un nivel mai profund un spectacol reuşit este cel în care virtuozitatea actorului este aşa de fină încât lasă loc poveştii spectacolului şi provoacă spectatorul la o implicare completă. Această poveste căreia îi dai viaţă ajunge dincolo de nivelul mental al publicului, demontând mecanismele de apărare ale eu-lui şi trezind conştiinţa spectatorilor. Un spectacol reuşit înseamnă pentru mine nu doar a înţelege, ci şi a descoperi. Asta se întâmplă rar şi tocmai de aceea, atunci când se întâmplă, este memorabil.

Vorbind de timpul ncesar, un spectacol are ca şi omul, timpul său. Important este să fie împlinit şi pentru asta facem orice sacrificiu.

URBEA MEA: Datorită trupei Skepsis, Alba Iulia are un Festival Internațional de Teatru de Tineret. Cum a luat naștere Festivalul ”Apollo” și cum a fost primit de albaiulieni?

Viorel Cioflică: În 2014 am organizat prima ediţie, accesând fonduri europene şi cu susţinerea Municipalităţii, a Casei de Cultură a Studenţilor, a Fundaţiei Comunitare Alba şi a Fundaţiei “Inter-Art” Aiud. Ca trupă noi ştiam foarte bine că tinerii artişti au nevoie cel mai mult de susţinere şi de scenă atunci când sunt la început, când numele lor sau al trupei din care fac parte nu are răsunet, când motivul pentru a merge mai departe este încrederea în arta pe care o practică. Festivalul APOLLO se adresează trupelor tinere indiferent de statutul de profesionist sau amator – această distincţie se trasează doar prin calitatea spectacolelor prin modul în care te raportezi la ceea ce faci pe scenă şi în afara ei. Numele festivalului exprimă cel mai bine crezul său – artistul ca fel de a fi.

Pe de altă parte, ne-am dorit mereu mai mult de la noi şi de la publicul pe care îl formăm şi faţă de care ne simţim datori. Scopul nostru este de a crea un public cultivat, consumator, un public care să simtă cultura ca pe o nevoie permanentă şi care să fie deschis la a căuta şi participa la spectacole şi evenimente diverse. Iată de ce, de pildă, la festivalul internaţional APOLLO pe care îl organizăm anual, încercăm să aducem în Alba Iulia trupe care vin cu alte abordări şi care practică un teatru diferit de al nostru. Festivalul este monitorizat la nivel internaţional şi este considerat acum unul dintre cele mai bune festivaluri de tineret din Europa. Publicul de aici l-a primit ca pe o noutate, ca pe o curiozitate şi poate ca pe o provocare. Cred că prin APOLLO am reuşit să aşezăm ferm Alba Iulia pe harta internaţională a evenimentelor de tineret.

URBEA MEA: Anul acesta se va desfășura o nouă ediție. Ce aduce nou și ce așteptări aveți?

Viorel Cioflică: În 2018 am avut cea mai bună ediţie de până acum. Sperăm ca în 2019 să atingem cel puţin aceleaşi ţinte: să atragem participări consistente din străinătate şi să surprindem publicul prin diversitatea spectacolelor prezentate. Vor fi 4 zile în care trupele invitate se vor întrece pentru a cuceri publicul şi vrem să reuşim să motivăm participanţii să se deschidă spre a învăţa lucruri noi şi spre a crea colaborări viitoare şi proiecte comune. Vom avea cea de-a VI-a ediţie în luna Mai şi vom încerca să organizăm câteva spectacole în aer liber în ideea de a da viaţă, prin artă, câtorva locaţii şi clădiri din Cetate.

URBEA MEA: Cum vezi viața culturală din Alba Iulia peste câțiva ani?

Viorel Cioflică: Oraşul se transformă încet, dar sigur, iar schimbarea este inevitabilă. Fiecare dintre noi, prin activitatea şi implicarea noastră putem dinamiza acest proces. Chiar dacă schimbarea nu va avea ritmul pe care-l dorim întotdeauna, prin implicarea şi colaborarea celor care au ceva de dăruit, viaţa culturală se va îmbogăţi şi va reflecta sufletul acestei comunităţi.

Iubesc Alba Iulia, însă nu în mod ignorant sau pur sentimental, ci ca un fiu lucid al ei – recunoscând atuurile şi valoarea de simbol, asumând limitele prezentului şi luptând cu înţelegere şi răbdare pe frontul în care suntem implicaţi: arta, educaţia, cultura. Grupul Skepsis este încă aici deoarece crede în ceea ce Alba Iulia poate deveni: un oraş adevărat – în care oamenii nu sunt simpli locuitori, ci au conştiinţa de cetăţeni, implicându-se în viaţa cetăţii şi devenind ei înşişi zidurile şi monumentele ei.

URBEA MEA: Un mesaj pentru cititorii www.urbeamea.ro și a revistei Urbea Mea.

Viorel Cioflică: Mulțumesc Urbea Mea pentru susținerea acordată necondiționat în ultimii ani. Vouă și cititorilor vă doresc tuturor un an cu adevărat nou! Un an în care să fiţi curioşi, să descoperiţi lucruri noi dar să nu uitaţi de ceea ce aveţi adevărat în viaţă! Trăiţi cu pasiune şi luptaţi pentru ceea ce credeţi – veţi fi poate surprinşi să vedeţi că nu sunteţi singuri.