(INTERVIU) Laura Orian: „Îmi doresc să resimt la Alba Iulia acea deschidere către artă pe care am trăit-o începând cu 2009-2010 și care m-a convins să rămân aici…”

România se poate lăuda cu foarte mulți oameni talentați, artiști în adevăratul sens al cuvântului. Una din persoanele care emană muzică prin toți porii pielii este Laura Orian din Alba Iulia pe care vă invităm să o cunoașteți. Compune, cântă, predă și nu numai…

Laura și-a început cariera muzicală studiind pianul, apoi a urmat cursurile Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. O perioadă a fost percuționist și vocal în trupa Sensor și nu în ultimul rând datorită ei Alba Iulia a avut un festival de Jazz și are o școală de jazz. De ce nu a prins acest festival și ce talente a descoperit la școala ei ne-as povestit chiar Laura Orian.

URBEA MEA: Cine este Laura Orian?

Laura Orian: Am să vă spun despre lucrurile esențiale, care mi-au purtat pașii într-o viață ”muzicală”. Spun asta fiindcă, cu câteva excepții, am făcut mereu alegeri în favoarea muzicii, iar respectul și sentimentul meu pur pentru ea, alături de educația primită acasă, m-au făcut un om mai bun. M-am născut într-o familie care iubește muzica enorm iar tatăl meu a avut o carieră de muzicant timp de peste patruzeci de ani. De la el m-am molipsit cu plăcerea de a cânta ”după ureche”, de a reproduce ”la fix” și cu mare ușurință melodiile care îmi plăceau foarte mult. Era un adevărat spectacol la noi acasă, îmi alcătuiam scene, ținute, microfoane, cântam cu o fericire de neimaginat, simțind de foarte micuță că muzica mă împlinește și că ea este nucleul pe care îmi voi construi viața.

Tot în familie, mai exact în casa unchiului meu de la Brașov, am ascultat pentru prima dată muzică jazz, pe benzi de magnetofon, devenind la numai 10 ani fană a marelui muzician de jazz american Chick Corea. Am intrat în clasa I la școala de muzică din Alba Iulia, la pian, la clasa profesoarei Cristina Munteanu. Ea este cea care mi-a stârnit pasiunea pentru pian,
pentru muzica clasică, pentru învățarea muzicii într-un fel profesionist. Îmi plăcea mult să studiez, chiar iubeam disciplina studiului, nu mă feream de muncă. Abia așteptam să ies pe scenă și să cânt în fața oamenilor. Am studiat doisprezece ani de pian cu Cristina Munteanu, ani în care am participat la multe concursuri instrumentale și la olimpiade. În clasa a IX-a am avut prima ieșire din România, luând parte, alături de colegi și profesori de la liceul meu, la un schimb de experiență cu un liceu de muzică din Franța. Aș putea spune că a fost primul meu turneu în străinătate, ca elev pianist concertist. Pe lângă pian, frecventam cursurile de muzică ușoară de la Clubul Elevilor; acolo, la orele domnului profesor Florentin Crișan, am avut prima mea formație de muzică ușoară, cu care am cântat pe foarte multe scene, la festivaluri de copii, la tot felul de evenimente în țară dar și în străinătate (în anul 1994 în Germania, pe Valea Rinului).

URBEA MEA: Povestește-ne despre facultate și experiența ta de acolo.

Laura Orian: După terminarea liceului, am intrat pe primul loc la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Am ales să merg la departamentul pedagogie muzicală cu dublă specializare de profesor de instrument (pian), fiindcă nu doream să continui cu o carieră de pianist pe genul clasic; mă trăgea ața spre compoziție de muzică pop, electronică, jazz. Ca studentă la Cluj, m-am bucurat de cursurile de la facultate și de orașul în sine, de care m-am îndrăgostit efectiv. Nici în timpul vacanțelor nu prea veneam acasă la Alba Iulia, preferam să rămân în atmosfera clujeană. Din fericire am părinți care niciodată nu m-au tras înspre ei cu orice preț, m-au îndemnat să fac școală, să investesc în mine și în profesia mea, să fiu independentă în viață și să fac ceea ce îmi place, să mă bucur de talentul meu și să îl dau mai departe. În facultate mi s-au întâmplat două lucruri mișto de tot, dar de tot! Primul lucru mișto, în ordinea cronologică, a fost turneul la care am fost
admisă, organizat de Academia ”Bach” din Stuttgart. Am concertat, alături de Corul și Orchestra Internațională a Academiei ”Bach”, timp de trei săptămâni, în marile săli de concerte din Vilnius, Riga, Sankt Petersburg, Moscova, Dusseldorf, Stuttgart, etc.

A fost o experiență extraordinară, atât pe plan profesional cât și personal. Cel de-al doilea lucru mișto, a fost invitația din partea colegului și prietenului meu Paul Ilea (care era și compozitor al trupei clujene Sensor – nou formate) de a participa la casting-ul pentru membri colaboratori Sensor. Am fost foarte fericită să fiu admisă fiindcă simțeam că Sensor mă va purta repede și consistent spre cariera mult dorită: aceea de artist.

URBEA MEA: Ce ne spui despre pasiunea ta, muzica?

Laura Orian: Așa cum am mai spus, muzica este pentru mine un dar trimis mie, cu o putere fantastică de a mă sensibiliza și de a mă modela într-un om mai bun. Ea m-a ales pe mine, astfel că orice încercare de a-i minimaliza importanța a eșuat. Muzica e pasiunea mea cea mai mare, e meditația mea, e rugăciunea mea, e un mod de viață frumos, e un fel de a trăi. Nu am făcut niciodată muzică pentru ”a da lovitura”, am pus pur și simplu preț pe instinctele mele și mi-am dorit să gândesc la nivel universal. Muzica nu am învățat-o din cărți, ci experimentând în mod continuu, motivată de plăcerea maximă de a cânta și de întâlnirile „cheie” pe care le-am avut pe parcursul formării și carierei mele efective. Cei câțiva maeștri întâlniți (fie ei colegi, prieteni, profesori, artiști foarte mari) mi-au confirmat faptul că muzica nu înseamnă competiție, ci iubire. Arta sunetelor îmi oferă privilegiul de a mă simți într-o lume fără granițe, mă luminează pentru a vedea bunătatea din oameni, verdele din natură, farmecul furtunilor, durerile razelor de soare. Muzica îmi dă fântâni de iubire și tinerețe veșnică.

URBEA MEA: Care este instrumental muzical preferat?

Laura Orian: Pianul este instrumentul meu preferat, de departe. Este o lume întreagă acolo pe claviatură. La pian îmi vine inspirația și studiul lui m-a ajutat să am perspectivă armonică, să pot să aud și ceea ce nu e scris. E un instrument complex care te învață multă muzică. De când am ascultat jazz am făcut o obsesie și pentru bas, îmi place foarte foarte mult, dar nu știu să cânt la el (încă). În schimb, mă surprind că atunci când fac acompaniamente la pian, mă străduiesc să cânt cu mâna stângă cât pot eu de „basistic”.

URBEA MEA: Ce sacrificii ai făcut de-a lungul timpului ca să ajungi cine ești astăzi?

Laura Orian: E normal că am făcut sacrificii pentru a ajunge unde am visat și unde m-am vizualizat de atâtea ori, și mai urmează să fac…Numai că atunci când le-am făcut nu am simțit asta. În viață nu poți să le ai pe toate deodată…nici măcar „pe rând” nu e sigur că le poți avea pe toate. Ideea principală e să afli ce vrei să faci cât mai devreme și să te dăruiești, să te bucuri de drumul tău, de tot drumul, căci acolo e viața, în cea mai mare parte a ei, pe drum. Dacă ”ne dăruim”, roadele le culegem în fiecare zi. E important să îndrăznești să visezi și să crezi în visul tău. Nu da vina pe alții pentru nereușita ta. Nu te descuraja și ai mare grijă de anturajul tău. Ca muzician, stai între oameni sensibili, pasionați și disciplinați, de la care să te inspiri. Nu irosi timpul și energii. Compune în fiecare zi ceva, studiază în fiecare zi ceva, observă în fiecare zi ceva profund, fă loc pentru tine în
fiecare zi. Dacă te panichezi că nu ai timp destul, organizează-te mai bine; căci muzica, dacă e pasiune cu adevărat, te urmărește pe viață, nu se termină niciodată. La fel ca iubirea.

URBEA MEA: Ce ne spui despre trupa Sensor? Ce a însemnat pentru tine colaborarea cu ei?

Laura Orian: Trupa Sensor a împlinit douăzeci de ani prilej cu care ne-am revăzut la București, sărbătorind și bucurându-ne împreună de realizările trecute dar și de lansarea celui mai nou album Sensor, intitulat ”Sufficient”. Paul Ilea a realizat o muzică fenomenală adunată pe acest album și, chiar dacă nu am avut nici un aport, sunt deosebit de mândră de realizarea lui, de realizarea Sensor. Sensor a reprezentat pentru mine un altfel de școală de muzică…gen postuniversitară. Am fost componentă a trupei ani buni și consistenți și am oferit multă dedicare și dragoste acestui grup. În calitate de percuționist, de vocalist și de songwriter, cu Sensor am trăit deceniul 2 al vieții mele într-un mod fabulos. M-am mutat de la Cluj la București, aveam 23 de ani și eram super fericită de ceea ce mi se întâmpla; aveam în Sensor niște colegi deosebiți, personalități puternice de la care am învățat mult. Munceam mult, cu toții, repetițiile erau zilnice, nu exista zi fără repetiție. În
timpul săptămânii aveam spectacolul Sakadat la Teatrul Național iar în weekend aveam turneu în cluburi. Mi-am pus amprenta compozițională pe trei albume Sensor, iar în anul 2005 am fost locul I în top MTV cu piesa „Help Yourself” (a cărei linie melodică și versuri îmi aparțin). În același an, la premiile Romanian Music Awards, Sensor a câștigat premiul pentru cel mai bun videoclip al unei piese românești; este vorba de videoclipul piesei ”Help Yourself”, semnat de regizorul și prietenul Tudor Giurgiu. Mă mândresc cu lucrurile acestea, perioada Sensor m-a călit în multe privințe și mi-a oferit daruri neprețuite, pe lângă multitudinea călătoriilor muzicale în țară și în străinătate. Inclusiv în Singapore am avut concerte. Noi nu am pierdut vremea, nu ne găseați în cafenele și în cluburi decât atunci când aveam concerte, eram niște tineri cu aspirații mari, nu ne-am compromis muzical, am fost pionieri ai sound-ului în România anilor 2000. Am un respect deosebit pentru toți colegii mei și în mod sigur vom mai face lucruri muzicale împreună.

URBEA MEA: Știm că și predai muzică unor elevi. De unde această pasiune și care este relația cu ei?

Laura Orian: Da, predau „cântatul” (atât cântatul la pian cât și cântatul vocal jazz-pop). Sunt profesor titular la Liceul de Arte ”Regina Maria”, unde am privilegiul să lucrez cu tineri incredibili. Cum nu am copiii mei personali, mă bucur cu atât mai mult să știu că pot avea asupra elevilor mei o influență fericită în drumul lor spre o viață de artist și nu doar. În anul 2013 am format un departament de jazz (momentan doar pe partea de voce) la liceul nostru, și mi-am asumat rolul de profesor de cântat într-un gen altfel decât clasic sau folclor. JAZZ ul, alături de muzica electronică, este feblețea mea, este libertatea în adevăratul sens al cuvântului; jazz-ul înseamnă abilitatea de a reuși să faci muzică nouă de fiecare dată, pe structuri deja existente, având anumite elemente constitutive respectiv stilistice bine însușite de către muzicienii performeri. În jazz, cel care cântă, trebuie să fie în același timp și creator, el te poate face cu un singur solo să te ridici deasupra lumii…În acest spirit îmi place să lucrez cu elevii mei. La oră suntem colegi de breaslă, nu îi privesc niciodată de sus. Tinerii talentați care ajung la mine mă învață de fiecare dată ceva și mă consider norocoasă să pot avea asemenea elevi. Am avut elevi care au ajuns pe culmi la Vocea României, elevi care acum studiază jazz-ul și compoziția la Conservatorul din București, alții care studiază la Cluj sau la Londra. E important, cred, ca elevii să te vadă pasionat și activ, pe scena de concerte. Profesorul poate fi primul model de artist al elevului. Nu mă interesează să mă sufoce elevii cu apelative riguroase și nici să le fie teamă de necunoscut; mă interesează să descopere în ei bucuria creativă și să dispună pe deplin de talentul și de intelectul lor pentru a deveni muzicieni buni.

Am fost admisă la cursurile de jazz ale Conservatorului din Amsterdam, în cadrul ”Keep An Eye Summer Jazz Workshop” (Amsterdam 2015) și am putut lucra cu profesori de jazz și cu muzicieni colaboratori ai Conservatorului din Amsterdam, asimilând spiritul frumos de acolo, aducându-l aici cu mine, la Alba Iulia, la Liceul de Arte. Lumea e vastă și mai deschisă spre nou în acea parte a Europei. Acolo, copiii studiază multă muzică și fac mult mai mult sport decât copiii din școlile noastre. De la sport se învață multă disciplină, iar muzică fără disciplină nu se prea poate face.

URBEA MEA: Ce tinere talente are Școla de Jazz din Alba Iulia?

Laura Orian: Să vă spun numele elevilor vocaliști pasionați de jazz cu care am privilegiul să lucrez acum la liceul de arte: Laura Ionaș, Larisa Leș, Andreea Costea, Damaris Vatamaniuc, Robert Furdui, Roxana Mărginean, Ionela Dulgher, Bianca Marin, Miriam Badea, Andreea Cristea, Deborah Opruța. Pe lângă elevii de la liceul de arte, țin să îi amintesc pe alți câțiva copii extrem de talentați cu care am mai lucrat: Ilinca Toader, Georgiana Isăilă, Tudor Fulea, Andrei Șerban, etc. Fiecare copil are ceva special și sper
din suflet ca toți să reușească ceea ce își propun și să fie fericiți. Printre elevii trecuți ai școlii de jazz, care acum sunt studenți la facultăți de muzică sau au deja carieră concertistică, se număra Maria Șimandi, Miruna Bianu, Paul Tomuș, Ana-Maria Lazăr, Timeea Boitor, Alexandra Corpade, Cristian Alexievici, Gabriel Rusu, Cosmin Buzgure, etc.

URBEA MEA: Ce ne spui despre compozițiile proprii?

Laura Orian: Piesele mai noi compuse de mine se încadrează într-o zonă a jazz-ului contemporan, actual, fiindcă asta este lumea sonoră care mă încântă de ceva vreme. După ce am revenit de la Conservatorul din Amsterdam, am compus cu o ușurință fantastică mai multe piese, pentru pian și voce, și țin mult să le fac un aranjament jazz pentru secție ritmică (pian, bass, tobe), voce, chitară, alto sax + ceva electronice. Mă inspiră mult Tigran Hamasyan, Shai Maestro, Gilad Hekselman, Noga Erez, James Blake, Avishai Cohen, Brad Mehldau, Erykah Badu, Esperanza Spalding, Robert Glasper, Gretchen Parlato, muzica indiană, muzica evreiască, etc. Între timp, adică in 2018, am lansat și albumul „Far From You”, care conține piese compuse de mine și de prietenul meu producător de muzică electronică, Florin Bălan (fost coleg cu mine în Sensor). Am muncit mult la muzica de pe
„Far From You”, sunt piese făcute de noi doi, protagoniști aflați la o distanță de peste 5000 de km! Chiar îmi este dor de muzica electronică…Intenția mea pentru viitorul apropiat este aceea de a mă reapropia de acest gen, de sound-ul sofisticat, cald și versatil al synth-urilor, al beat-urilor și al vocii mele.

URBEA MEA: Să vorbim puțin despre „Alba jazz”. De ce crezi că nu a prins la publicul albaiulian?

Laura Orian: „Alba Jazz” a fost unul dintre cele mai bune evenimente culturale care au existat în Alba.”Alba Jazz” s-a dorit (cel puțin de către mine) un festival care să propulseze Alba Iulia pe harta mondială a muzicii jazz. Am avut pe scenă în primele patru ediții, artiști fenomenali, care ne-au dat o energie ca să ne ajungă pe un an înainte. Alba Iulia arăta diferit, în timpul acestui festival, cetatea Carolina era o capitală a jazz-ului. Eu cred că un festival trebuie să impună, să ofere un nivel de artă ridicat, fiindcă Alba Iulia nu are nevoie de pași mici, ci de salturi. Un festival internațional de jazz este un eveniment de nișă, mai ales într-un oraș în care nu avem un club de jazz unde să poată veni măcar la două luni o trupă adevărată de jazz, la al cărui concert publicul să cumpere bilete. Patronii de cluburi se feresc să pună intrare. Atunci e normal să avem un festival de jazz în Alba? Dacă nu se întreține pe tot parcursul anului, cu evenimente de gen, eu zic că nu se poate schimba mentalitatea nici la mic, nici la mare…Un festival internațional de jazz trebuie să fie dorit, trebuie susținut. De unde ideea că nu a prins? Chiar a prins, adică i-a prins pe mulți, dar e adevărat, nu pe atât de mulți pe cât reușește un festival de folclor sau de folk sau de muzică de la radio. Hello, suntem la Alba, oameni buni! Dar poate că pe viitor mă voi ”privatiza” și atunci vom reinventa Alba Jazz.

URBEA MEA: Care sunt planurile tale de viitor?

Laura Orian: Planurile mele de viitor sunt legate de a-mi vedea de profesia mea, de a mă bucura de muzică, de familie, de prieteni, de sport, de călătorii, de liniște, de festivaluri de jazz, de trăit frumos. Sper să am sănătate că în rest, lucruri de făcut chiar sunt. Mi-aș dori să scot o carte la un moment dat, o am în plan de câțiva ani.

URBEA MEA: Cum crezi că va arăta Alba Iulia peste 5 ani din punct de vedere cultural?

Laura Orian: Sunt o optimistă de felul meu și cred că, în mare parte, de noi depinde viitorul cultural al orașului. De noi, cei câțiva cu motor; să construim săli de spectacole, să construim săli de sport, să fim sănătoși la trup și la suflet. Să muncim pentru ideile noastre, să nu lăsăm ștacheta jos și să ținem la educația de calitate, în toate domeniile artistice. Îmi doresc să resimt la Alba Iulia acea deschidere către artă pe care am trăit-o începând cu 2009-2010 și care m-a convins să rămân aici…

Mai multe info despre Laura, regăsiți pe website-ul ei oficial www.lauraorian.com